“`html
Barajele Schimbă Pământul: Oamenii Au Mutat Polul Magnetic?
Oamenii de știință de la Harvard au dat-o în bară de tot, adică, să zicem că geofiziciana noastră, Natasha Valencic, a descoperit că barajele care cumulează apă – acelea 7.000 mări mari din întreaga lume – sunt, de fapt, responsabile pentru o mutare de circa un metru a axei de rotație a scoarței terestre, ceea ce, evident, nu e deloc un lucru de ignorat, nu-i așa? Aceasta ar duce la așa-numita derivă polară adevărată (true polar wander) care schimbă tot ordinul firesc pe planetă, subliniind, de fapt, o realitate incredibilă.
Studii, studii și iar studii, ziceau că masa apei acumulate nu e capabilă să influențeze direct nucleul Pământului, dar modifică pe ici, pe colo, cum e greutatea pe suprafața Pământului, și hop, axiile de rotație se zguduie și întregul pol magnetic devine o problemă de calcul complicată. Adică, practic, polul nostru magnetic face schimbări de direcție la fel cum ne schimbăm noi rufele atunci când ne invită cineva la o petrecere, dar nu e acel tip de petrecere pe care o aștepți cu zâmbetul pe buze, e mai degrabă o party în care vin toți și te fac să cumperi și niște băuturi la preț de aur!
Apoi, aflăm că aceste baraje care rețin apa nu doar că ne ajută să reducem nivelul mărilor cu, să zicem, 21 de milimetri, dar și taco-ul ăsta geologic devine mai complicat după spusele lui Valencic; astfel, masa Pământului se redistribuie într-un fel care deschide uși către estimările mai nefavorabile ale creșterii nivelului mărilor, deja complicate de schimbările climatice. Se pare că pe lângă că vrem să ne facem baraje, facem rău și oceanelor, dar cine se mai gândește la asta, nu?
Pe parcursul timpului, adică între 1835 și 1954, polul magnetic a decis să se plimbe cam 20 de centimetri spre est, în direcția Rusiei, dar după, între 54 și 2011, a început să pună pe harta lui și Americile, mutându-se vreo 57 de centimetri spre vest. Acestea sunt niște întâmplări ce corespund cu perioadele de construcție a barajelor în soarele său de peste tot, din Europa până în Africa.
Ce este interesant e faptul că cercetătorii trăiesc acum cu o frică prin modele climatice care estimează acea crescere a nivelului mărilor, așa că, în funcție de unde îți plasezi toate barajele și rezervoarele, geometria ridicării oceanului se schimbă radical, lucru care, să fim serioși, ar trebui să ne lase cu gura căscată, dacă nu cumva suntem deja prea obosiți ca să ne dăm seama. Această influență omenească nu se oprește aici, adăugându-se la alt sistem de nenorociri – circulația oceanică, vulcanii activi și stratul atmosferic îngrijorat.
Deci, să recapitulăm: barajele nu doar că rețin apă, dar par să facă Pământul să danseze un tango cosmic, iar oamenii nu se pot abține să nu participe la această nebunie. Cine ar fi crezut că niște construction men pot schimba soarta lumii în felul acesta?
“`
