“`html
Inundații, bani pierduți și demisiile întârziate: Apele Române în fața unei crize tot mai mari
Într-un mix de declarații revoltătoare și cifre de-a dreptul alarmante, ministrul Mediului a tras un semnal de alarmă duminică, subliniind că peste 350 de milioane de euro destinați digurilor și barajelor s-ar putea transforma într-o mare de bani irosiți, lăsând România fără soluții într-o crisis de inundații care pare că nu se mai termină. Un singur polder din 13 a ajuns aproape de finalizare, în timp ce ținta inițială de 510 kilometri de diguri a fost redusă brusc la 400, dar absolut nicio realizare concretă nu este de văzut, o situație care ar putea duce la retragerea fondurilor europene promițătoare.
Diana Buzoianu, ministrul Mediului pomenit mai devreme, a făcut un apel la demisia directorului ANAR, întrebându-se retoric de ce acesta nu a făcut pasul înapoi, în condițiile în care există un raport al Corpului de Control pe cale de apariție și care ar putea aduce la lumină nereguli grave la Praid. Cu un buget enorm pentru o instituție atât de importantă, ministrul și-a arătat indignarea când a aflat că ANAR așează 54.000 de euro pe lună pe chirie pentru sediul din București, în timp ce banii fondurilor europene au fost… practic vesnic neatrase.
Acuzațiile nu se opresc aici, pentru că Buzoianu a sugerat că achiziția unui nou sediu, bineînțeles, mult mai mare și mai scump, nu ar reprezenta un semnal bun în contextul în care bugetul anual de 75 de milioane de lei nu a ajuns să fie utilizat pentru lucruri esențiale, cum ar fi polderele și barajele care ar putea salva oameni și comunități de inundații devastatoare.
„Aştept zilele acestea raportul Corpului de Control de la premierul ţării pe zona Praid” a subliniat Buzoianu, subliniind că, oricum, nu e nimic mai rapid în a acționa decât reacția rapidă pe care o va avea ea în momentul în care acesta va fi publicat, dar cu toate acestea întrebările sunt persistent prezente: „De ce nu am reuşit să prioritizăm şi să implementăm proiecte cu o instituţie care are peste 8.000 de angajaţi?”
Totodată, comentariile sale au deschis o poartă larg deschisă pentru analize mai profunde și, eventual, un control sever asupra persoanelor care au condus ANAR, punând sub semnul întrebării nu numai eficiența acelei structuri, dar și competența acestora în managementul fondurilor. Cu casele oamenilor distruse și comunitățile devastate, întrebarea rămâne: cât timp și câte banii mai trebuie irosite pentru ca ceva să se schimbe?
“`
