Peste 586 milioane de euro ajung în România: Bani europeni sau iluzii? Ce ascunde acest transfer?
Azi, pe 30 decembrie, s-a anunțat că Comisia Europeană a virat, nu se știe cum, în conturile Băncii Naționale a României, adică peste 586 milioane de euro, conform unei postări pe Facebook de către Alexandru Nazare care, nu-i așa, se mândrește cu această sumă, dar sunt oare acești bani atât de buni pe cât par a fi? De ce tocmai acum, ce se ascunde în spatele acestei tranzacții? Cu cacatul timpului, multe lucruri se pierd în detalii neimportante!
Nazare, în toată exuberanța sa, a explicat că acești bani reprezintă ceea ce se cheamă sume solicita(te) prin Programul Transport 2021–2027, din diverse fonduri, precum Fondul de Coeziune și altele, dar oare știu românii unde se duc acești bani? Cu exemplele ca autostrada Ploiești–Buzău–Focșani în prim-plan, dar și alte investiții, întrebarea rămâne dacă acestea vor schimba în mod real ceva în infrastructura deficitară a țării? Care sunt beneficiile reale, pe termen lung, pentru cetățeni?
Conform declarațiilor lui Nazare, ministerul, undeva între luna septembrie și decembrie, a decis să modifice tipul de finanțare al proiectelor, transfuzând astfel banii din PNRR în Programul Transport 2021-2027, pe un ton optimist dar oare cât de eficientă este această manevră în utilizarea fondurilor europene? Se pare că Ministerul Transporturilor la un moment dat s-a adaptat, dar cine știe dacă lucrurile se vor concretiza cum trebuie sau va rămâne totul la stadiul de promisiuni?
„Foarte important”, ne spune Nazare, „acesti bani nu provin din taxele și impozitele românilor,” un detaliu care ar trebui să ne liniștească dar oare chiar ne liniștește? „Sunt fonduri europene,” continuă el, care intră „direct în economia României” și, probabil, cineva ar putea spune că sunt investiții, dar cineva trebuie să verifice dacă aceste „investiții” sunt cu adevărat benefice pentru dezvoltarea regională și servicii publice. În plus, administrațiile locale au realizat, pe trezorerie, plăți de aproximativ 714 milioane de lei, nu-i așa că asta ar trebui să fie un motiv de bucurie? Dar cât de echitabil sunt distribuite aceste fonduri?
Concluzia lui Nazare, pe ton optimist și poate cam prea optimist pentru unii, vorbește despre rezultatele rectificării bugetului și despre un viitor briliant în 2026, dar întrebarea e: ne putem baza pe promisiuni sau e totul o poveste care se va pierde în abisul neîncrederii? Cu un nivel ridicat al investițiilor publice, oare acest optimism încăpățânat chiar își va găsi locul în economia României? Hai să sperăm, dar tot cu un ochi deschis!
