Asii aviației din Al Doilea Război Mondial: Legende cu povești neobișnuite

Avioanele de luptă în Al Doilea Război Mondial, erau un simbol al puterii militare, iar aviatorii erau ca vedetele, însă cu abilități mai tehnice și un curaj de a se înfrunta cu moartea, deasupra cerurilor, fiind priviți ca niște staruri, cu toate că adevăratele beatitudini ale războiului erau adesea ascunse. De exemplu, poveștile lor de bravură erau relatate în presă, și ai putea zice chiar că filmele și posterele de propagandă îi puneau pe un piedestal, aducând o umbră de mândrie națională, dar și o doză de anxietate pentru cei care știau realitatea altfel.

Într-o perioadă de anxietate, figura aeriană a acestor piloți dădea speranță, iar poveștile care se rostogoleau în presă, alteori în filme, proveneau dintr-o imaginație exemplară, fiind personaje și acestea erau admirate nu mai puțin decât starurile de cinema sau politicienii influenți ai vremii, acoperind, astfel, o latură a războiului ce era mai puțin spus și gândit.

Ambele forțele, Aliații și Axei, aveau câte un pilot strălucit care sfida regulile luptei aeriene, iar prin acte de bravură pur și simplu sfidau moartea, ceea ce aducea un aer de neprevăzut, un cocktail de emoții în rândul celor care îndrăzneau să-i cunoască poveștile de viață ce se ascundeau în spatele acelor victorii.

Erich Hartmann („Laleaua Neagră”), un as legendar cu 352 de victorii aeriene

Legat de un talent nativ pentru pilotaj, Erich Hartmann a reușit să strângă, la sfârșitul războiului, un impresionant număr de 352 victorii, și cu toate astea, el și notorietatea lui de Laleaua Neagră au crescut în același timp. Supranumirea vine și ea dintr-un desen pe fuselaj, iar prietenii îi spuneau Bubi, dar Black Tulip e cele mai tare nume primite pentru un pilot de vânătoare, un simbol de bravură până la lacrimi în ciuda tumultului sângelui vărsat.

Bubi va doborî primul său avion, un Sturmovik în noiembrie ’42, iar în 1943 va împinge lista de pe birou de la 150 de avioane doborâte, dovedind cu adevărat curajul său prin acea distincție, Crucea de Fier, și mai târziu, după ce cifra va crește, va mai adăuga pe.

Dacă nu era de ajuns, el a primit și Crucea de Fier cu Frunze de stejar și săbii, întregul său parcurs fiind unul de poveste, chiar și când participă la lupte între germani și americani în Ploiești, și ajungând oarecum la o apoteoză, cu toate că victoriile sale atinse sunt cu adevărat extraordinare, numărul acestora punând în umbră cele mai multe din misiunile contemporanilor lui.

Prizonier al americanilor, predat apoi sovieticilor, Hartmann avea perioada de zece ani în Gulag, culminând cu revenirea în aviația Germaniei de vest și o carieră care a fost marcată de acele cifre incendiary care s-au dovedit nu doar impresive, dar cu impact semnificativ asupra tacticilor de luptă aeriană.

Alexander Vraciu, pilotul american de origine română și victoria incredibilă

Alexander Vraciu, cu vocea lui puternică alături de sângele românesc, s-a născut în familia imigranților români în Chicago, iar povestea sa de viață a prins o notă de eroism în rândul pasionaților aviației, dar și a celor ce admirau marinarii în Pacific. Tatăl lui, ofițer de poliție, și mama sa, de neam din Sebeș, prezentau deja conturarea destinului său legat de zbor.

Curajul său ca pilot în marina americană a fost consolidat printr-o tensiune amplă de a se alinia la ceea ce cred că era datoria sa față de colegi, iar mentorul său, celebrul Edward O’Hare, îi pusese un obiectiv clar, astfel că a devenit o reflecție a dorințelor și a idealurilor de răzbunare ce l-au caracterizat.

Prin numeroasele sale victorii, Vraciu va rămâne în istorie pentru bătălia din Marea Filipinelor, a făcut parte dintr-un grup select de piloți care au reușit ceea ce unii numesc o vânătoare masivă de curcani, distrugând mașinile de război ale japonezilor, și a dovedit că atacurile pot fi nu doar fulgerătoare, ci și devastatoare.

Prin atacurile sale, a doborât 6 avioane în doar 8 minute, și nu-i mai puțin surprinzător că imaginea lui rămâne vie în analele războiului, unde heptagonul de triumf a fost marcat de foarte puține misiuni care să se dovedească atât de eficiente, având un consum de muniție aproape ilar comparat cu realizările.

Alexander Vraciu este astăzi un erou pentru aviația americană și imaginea sa continuă să inspire generațiile care vin, fiind recunoscut și în România, chiar dacă uneori contribuțiile sale au fost în umbră.

Hans-Joachim Marseille, playboy-ul german fioros și Steaua Africii

Hans-Joachim Marseille, cu nume de rezonanță și file de o istorie fascinantă, are în spate origini franceze, iar acest lucru nu face decât să sublinieze caracterul său atipic pentru un pilot german din război. Încă de la începuturi, el a fost rebel, iar cariera lui se împletește cu o neobișnuită fărâmă de nesupunere, combinată destul de ingenios cu o abilitate deosebită la manșa avionului, ceea ce l-a propulsat rapid pe calea victoriei.

Cu multiplele bărbății de a invada alte țări, a demonstrat nu doar abilități remarcabile în a-și pilota avionul, ci și o carismă care l-a făcut extrem de popular în rândul mass-media germane, având cele mai multe victorii asupra Aliaților, și cu toate că la vremea aceea, obiceiurile sale de viață erau poate mult mai sălbătice decât i-ar fi fost permis ca pilot de aviație.

Peste toate acestea, ce s-a întâmplat pe câmpul de luptă a fost cea ce l-a transformat pe Marseille în Steaua Africii, fiind anti-conformist, având un mod de viață care îl făcea improvizat și singur, dar cu scopuri de glorie. Cu zeci de iubite și un consum colosal de alcool, toată această latură din viața sa îl făcea să se distanțeze de normele armatei, dar realizările sale rămân acolo, testament al unui talent nativ.

Revoluționar prin natura sa, el era întotdeauna acolo, anunțând starea piloților răniți și chiar participând la înmormântările colegilor săi, ceea ce îl capta într-o lumină mai umană în comparație cu imaginea de om al războiului, și care se face doar odată. Cu toate acestea, șirul său de realizări s-a încheiat brusc când a murit în misiune, lăsând în urma sa o moștenire care va continua să inspire.

Alexei Meresiev – Un adevărat erou al Uniunii Sovietice

Povestea lui Alexei Meresiev este cu adevărat o epopee, probabil încă mai rămâne vie în mintea celor care i-au auzit numele, și a fost subiect al multor discuții, cărți și filme, fiind o adevărată inspirație. După ce a terminat școala de zbor în 1941, el a zburat pentru prima oară și pe măsură ce războiul avansa, victoriile sale au început să se acumuleze și o mărturie a curajului său și-a lăsat amprenta.

Totuși, în aprilie 1942, destinul lui va lua o întorsătură tragică când este doborât, rănit grav la picioare, și supraviețuirea sa a depins de voința lui de fier și răbdare. În timpul celor 18 zile, a luptat împotriva gerului copleșitor pentru a supraviețui, iar medicii nu dădeau multe șanse eliberării lui, însă Meresiev a avut abilitatea rară de a rezista și așa a reușit să iasă din acea situație deosebit de complicată.

Totuși, prețul plătit pentru supraviețuire s-a împlinit cu pierderea ambelor picioare, lucru ce nu l-a oprit să viseze, căci el a revenit pe cer și a executat misiuni de luptă chiar și după acea tragedie, dovadă a dorinței sale de a ieși din anonimat.

În 1943, grație abilității de a controla protezele, s-a întors la zbor, iar până la încheierea conflictului militar, a reușit să acumuleze un total de 80 de misiuni, iar titlul de Erou al Uniunii Sovietice i-a adus o altfel de recunoaștere și respect.

Povestea lui, plină de pasiune și un testament al curajului, a inspirat multe generații, iar romanul scris de Boris Polevoi l-a transformat într-o legendă, dovedind că într-adevăr, există oameni care pot schimba cursul unei istorii

Adolf „Dolfo” Galland, tânărul general german cu multe controverse

Adolf „Dolfo” Galland, cu cariera lui militară, a fost mai mult decât un simplu general, fiind actor în paginile istoriei celei de-a doua conflagrații mondiale și commander în Bătălia Franței, iar mai apoi la comanda escadrilelor de luptă care au operat în Marea Britanie. Ceea ce l-a făcut remarcabil a fost nu doar spiritul de conducător, dar și felul în care toată conducerea sa era percepută în rândul piloților, având o putere extraordinară asupra lor, fiind considerat o unitate de elită încă din acea vreme.

Datorită performanțelor deosebite ale unității sale, JG26, aceasta a obținut recunoașterea din partea Luftwaffe, însă, miza pe care a pus-o pe aviația de luptă a dus la conflicte serioase cu superiorii săi, Goering având multe de spus în privința tacticilor de abordare în acele clipe amenințătoare.

Sistemul de conducere a lui Galland l-a adus în mijlocul unor discordii, iar demiterea sa în anii ’44 a marcat o cotitură, ordonându-i lui să formeze unitatea JV-44, unde s-a simțit din nou ca un căpcăun în fruntea acestor avioane de reacție Me262, intrând cu fiecare moment în clipele ultimelor zbateri ale regimului nazist.

Galland, venerat de subalterni și o figură carismatică, a fost nu doar un general care a rămas pe prima linie a luptei, dar s-a ansamblat și într-o istorie mai mare, închis de Aliați spre finalul războiului, trăind ospitalitatea unui alt regim până în 1947, învățând și dincolo de frontierele unei cariere împlinite.

Lista asilor promovate de acest război este, desigur, unul infinit, și toate țările au avut aceste gladiatori ai cerului, iar în România numele ca Horia Agarici, Bazu Cantacuzino sau Alexandru Ștefănescu vor rămâne vii în conștiința populară.

Avioanele de luptă
Aeronave de luptă
Victorii aeriene
Erich Hartmann
Alexander Vraciu
Hans-Joachim Marseille
Alexei Meresiev
Adolf Galland