Un material argilos, cunoscut sub numele de nisip clasic, are capacitatea de a reține o cantitate de lichid egală cu greutatea sa. Acest nisip formează bulgări din granule de bentonită, care se lipesc între ele când absorb umezeala. Cu toate acestea, odată ce absorb umezeala, aceasta degajă un miros neplăcut, iar litiera devine neigienică în scurt timp dacă nu este curățată frecvent.
Silicatul, pe de altă parte, este un alt tip de așternut care conține silicat de soliu și este procesat cu apă și oxigen. Acest proces duce la formarea unor granule mici, poroase, care pot absorbi până la 40 de ori mai mult lichid decât propria lor greutate.
O problemă majoră în cazul silicatului este praful care se ridică în aer după ce pisica folosește litiera. În plus, după ce absoarbe cantitatea maximă de lichid, acesta nu mai reține mirosul. Pentru a remedia această problemă, unii producători adaugă bicarbonat de sodiu sau dezodorizante în compoziție.
Conform Info Cons, nisipurile pentru litieră pot conține ingrediente toxice, cum ar fi argila bentonitică. Această substanță poate elibera pulbere de siliciu cristalin în aer, care nu doar că poate irita plămânii, ci este și carcinogenă.
