“`html
Șoc și groază în asfaltare: Proiectele de autostrăzi s-au pierdut în neant!
Într-o poveste întunecată, cu multe întorsături, ne aducem aminte de acum aproape patru ani, când Guvernul lui Nicolae Ciucă, ca un magician rău, a scos din pălăria sa Programul Investițional 2021 – 2030, care, pe hârtie, promitea marea cu sarea prin 27 de proiecte mărețe pentru autostrăzi și drumuri expres, dar iată că lucrurile nu stau deloc așa, ba chiar, e ușor derutant să scoți capul din haosul acestei povești.
Ceva în neregulă se leagă aici, căci autorii, conștienți de haosul bugetar, explicau cu aplomb, dar fără a convinge pe nimeni că prioritizarea era un pas necesar, fiindcă, zice-se, investițiile necesare depășeau bugetul disponibil, iar noi, săracii cetățeni, rămânem cu ochii în soare și cu drumuri pline de gropi.
Ce-i drept, dacă ne uităm cu atenție – nu că am avea prea multe de văzut, căci din cele 27 de proiecte, abia patru au ajuns să fie mai mult decât un vis frumos, iar statisticile, cele ale nerușinării, abundă în inconsecvențe.
ECONOMICA.NET aduce, pe un tabel, un mic spectacol de date, pe care nu-l înțelegem întotdeauna – e greu de urmărit, dar vă spun eu că pe primele locuri sunt cele care au ajuns în construire, urmate de cuvinte complicate de genul „contract semnat” și „licitație”, dar și cele despre care nimeni nu mai știe nimic, parcă s-au evaporat, zău.
Rețeta retrogradă a rușinii: Autostrăzi „retrogradate”!
Cea mai mare „retrogradare” se observă la drumurile care trebuie să facă legătura între București și Giurgiu, locul 2 triumfător din 2021 gândit ca o slăvire s-a transformat într-o glumă proastă, devansată de alte 21 de proiecte, rămânând la „studiul de fezabilitate” în loc de la asfaltat. Oare a fost doar o glumă?
Altele, pe care vi le-am amintit înainte, cum ar fi A3 Ploiești – Brașov, au ajuns să fie „retrogradate” și ele, cum îi stă bine unui erou, mai ales că a fost transferat de la CNAIR la CNIR, lăsându-ne cu tristețea în suflet și contractul pentru studiu suspendat, ca un vis neîmplinit ce rămâne în urmă.
Pe de altă parte, minunea s-a întâmplat cu Drum Expres Brăila – Focșani, cumva, avansând 16 locuri dintr-o dată, de parcă cineva și-a amintit de existența lui, dar promisiunile sfârșesc în tăcere.
Proiecte ca A9 Timișoara – Moravița au fost încurajate, ajungând în etape avansate, iar unul, care nici măcar nu figura pe lista originală, și anume Drumul Expres Bacău – Piatra Neamț, a sărit peste rând, cu aplomb și la licitație.
Se explică pe de altă parte, că pentru unele proiecte, precum A9 și DEx Arad – Oradea, ritmul accelerat e undeva legat de inițiativa ca un cor de muzică, a celor Trei Mări, dar cum să ne conectăm cu toții, când drumurile noastre ajung să fie doar un vis?
Rămâne de văzut cum și dacă aceste promisiuni ale drumurilor vor rămâne priorități, dar și pe ce criterii, mai cu seamă că în noul program de guvernare se menționează, cu un ton grav, că se va opri semnarea de noi contracte, iar noi, bineînțeles, ne întrebăm unde ne ducem?
“`
