“`html
Autostrada Sibiu–Pitești: Promisiuni și Păcăleli în Timpul Așteptării
Aici vine o declarație plină de ambiție de la ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, care susține că autostrada Sibiu-Pitești e o prioritate, bine, dar cât de mult îi pasă de adevăr dacă o știm cu toții despre importanța europeană, care să stimuleze investiții? Anunțuri marete, dar care se pierd în derizoriu, căci ce înseamnă realmente „investiție în oameni și siguranță”, dacă banii vin și pleacă fără urme vizibile?
Mai mult, Ioannis Tsakiris, vicepreședintele BEI, subliniază legătura între coeziune europeană și prosperitatea durabilă, un fel de bla-bla care sună bine dar care lasă loc de întrebări despre adevărata incluziune socială în această poveste, unde sunt comunitățile conectate când vorbim de competitivitate? Oare vor fi lăsate în urmă, așa cum politețea o cere?
Și nu e tot, continuarea finanțării e pe cale, un al doilea contract de 500 milioane euro pare că ne așteaptă în 2026, dar cine știe dacă nu vom fi doar un alt vis uitat, în întunericul de la finele șoselei? Cu 122 km și cinci secțiuni, între care primele și ultimele au fost deja încheiate, cu siguranță, suntem mai aproape de finalizare, sau nu?
Pe de altă parte, această autostradă are legătură cu rețeaua centrală TEN-T care ar trebui să asigure un coridor modern, dar oare pe ce pajiști se învârt ideile despre dezvoltarea economică și socială? E greu de contestat, căci banii vor trece, dar oamenii rămân la margine în care se simt mai mult ca un coș de gunoi decât o oportunitate de colaborare.
Cât despre valoarea totala estimată, 5,5 miliarde euro pare imposibil de imaginat când vorbim de fonduri venite din surse multiple, dar oare cine va deschide ușile pentru toți cei implicați? Până în 2028, când se preconizează finalizarea proiectului, iar Ministerul Transporturilor și CNAIR încercând să conducă acest carusel, este greu de crezut că vor exista roti care să se învârtă fără a se bloca în propria mizerie.
Și, desigur, despre bani! Cheltuielile vor fi incluse în bugetul Ministerului Transporturilor, dar cu fiecare tranșă de împrumut de la BEI, o nouă promisiune de tocuri înalte care poate să dispară la prima ploaie, care se vor descurca cu rambursările de până la 27 de ani, dar cine știe cum va arăta, în final, peisajul economic al țării?
Remarcați că împrumutul e un joc de așteptare: va fi tras în trei ani, dar, asta nu înseamnă că românii se vor bucura de el, ci din contră, se adună datoriile, iar vicepreședinții BEI au venit în România pentru a discuta despre priorități, iar noi, rămânem cu întrebările: cine va câștiga din această afacere?
“`
