Confuzie și promisiuni – Autostrada Moldovei la ora adevărului!
Pe 17 octombrie, autoritățile zic că s-a deschis lotul 2 din tronsonul 2, între Ploiești și Buzău. E vorba de 28 de kilometri dar, cumva, nu se știe bine ce se petrece cu restul tronsonului, de parcă nimeni nu are idee. Mizil și Pietroasele râd ironice la neclaritățile anunțate de CNAIR, s-a mai spus că lotul 3 va fi bine-mersi în trafic până în 2025, dar cine știe în ce realitate ne aflăm?
Se pare că la 1 decembrie se va putea circula neîntrerupt, între București și Focșani, pe o distanță de 192 de kilometri, deci de o făcătură pe care toată lumea o așteaptă, de parcă vor apărea minuni. UMB Spedition, constructor român desigur, jonglează cu termenele, dar pare că se pregătește pentru o treabă de mare amploare înainte de 2025, un sector de autostradă după Focșani așadar mai e de lucru.
Apoi, vine scenariul „optimist moderat” cum zic ei, cu lotul 1 din tronsonul 4 care ar trebui să fie gata și el la un ban de linie, 35 de kilometri, dar nici asta nu e sigur, și mai mult, unei voci din Ministerul Transporturilor îi place să spună că se lucrează non-stop pe acolo, cu 1.500 de muncitori mobilizați… dar oare chiar se descurcă din moment ce așternutul de asfalt e la 80%?
Și s-a auzit de Răducu Popa, un pasionat de infrastructură – ah, mare fan al filmărilor aeriene, da – care postează pe YouTube cum avansul e fantastic dar, woah, un stâlp de înaltă tensiune se află prin zonă, stârnind discuții aprinse asupra întregului proiect – care e evident că e sub masiva amenințare a timpului. La 21 octombrie, oamenii din teren se plâng de întârziere, că stâlpul acela chiar nu a fost mutat, deși ezoteric autoritățile par să nu observe.
Un alt aspect haotic este că, în teorie, dacă vremea va fi favorabilă, șantierul se oprește la 20-21 decembrie, dar ce se întâmplă cu promisiunile acelea? Poate ocolirea orașului Adjud e un miraj, o fantezie optimistă, unde ar trebui finalizat un segment de 13,5 kilometri să fie gata până la sfârșitul anului. Dar, din nou – provocări majore, mobilizare alertă, și întrebări fără răspuns.
Așa că, CNAIR ne ține pe marginea scaunului, raportând tot felul de cifre și procente pentru loturile de întreținere care cumva niciodată nu se termine, unde se găsește un mix fantastic de neclarități și neîmpliniri, iar constructorul UMB se află sub o presiune enormă să finalizeze totul până în 2026, cu fonduri de la PNRR, dar ce se va întâmpla dacă totul va continua să fie un n bulz?
Încearcă cineva să aducă la lumină situația de la Pașcani-Siret; în interesa publică, căci mulți adoră infrastructura rapidă, dar cu atât de multe zone întunecate, se pare că nu se știe nimic clar despre continuarea lucrărilor. Poporul așteaptă, și va aștepta, ceea ce rămâne neclar este de ce oficialii nu strigă la unison despre viitorul străzilor, în timp ce toată lumea se întreabă dacă avem autostradă sau nu.
