“`html
Un Proiect de Autostradă în Stadiu de Nebuloasă: Destin de Piatra sau Rău de Drum?
Povestea tronsonului de autostradă de 8,5 kilometri, știută sub numele de Chiribiș-Biharia, își desfășoară drumul sinuos cu promisiuni și întrebări, în timp ce directorul CNIR, Gabriel Budescu, se lăuda cu termene accelerate, nemaivăzute de minte, și constructori ce par să tragă foloase din munca brăzdată de neclarități; cine știe, poate chiar se face un șantier mai devreme față de cum se știa! Infrastructura națională ne leagă în mai multe moduri, dar cine leagă nevoia de claritate aici?
Haideți să vorbim despre lungimea totală, care e de 28,5 kilometri, dar ce înseamnă asta când contractul, uimitor, se cifrează la 785 de milioane de lei? Banii care vin din fonduri europene nerambursabile sunt ca un miraj, strălucesc, dar dispar ușor în nebunia birocratică. Unii zic că antreprenorul e asociația de constructori români Precon Transilvania și Citadina 98 – dar cine sunt ei cu adevărat când vine vorba de termenul de execuție de 18 luni? Da, acesta este termenul, dar mai sunt și altele la orizont!
În drumul nostru, vor fi construite 18 poduri și pasaje, dar de unde știu eu că nu se vor bloca pe acolo? A, și nu uitați de sistemul integrat ITS (Intelligent Transport System) care promite, dar răstoarnă ideea în vânt. Cu panouri electronice VMS ce-a făcut? Cântărirea dinamică WIM sună bine, dar cine știe cât va rezista? De parcă monitorizarea infrastructurii prin camere de detecție a incidentelor rutiere e chiar ceea ce ne lipsește pe noi, cei de pe drum!
Chiar la final, pot spune doar că, nu-i așa, lotul 3C2 Chiribiș – Biharia ar trebui să ne permită să circulăm pe o autostradă nebună, din Nușfalău până la Borș II, dar pericolul este că totul poate fi doar o poveste cam plictisitoare de 74 de kilometri, știm noi cum e, cu excese pe drum, fără să se pună problema cum să ajungem acolo!
Un alt punct șocant, compania CNIR anunța cu aplomb că a preluat contractul de la CNAIR, iar noi, cetățenii, ciudat însă, rămânem în așteptare. La finalul lunii martie, s-a semnat un contract de care ne aducem aminte cu frică: nu uitați, contractul a fost reziliat de trei ori! Ce-i asta? Un joc cu minge, sau doar un freamăt al promisiunilor pierdute?
În concluzie, speranța rămâne, dar cu toții ne întrebăm: va fi acest contract ultimul pentru un proiect ce umple mai multe sertare decât inimi? Valoarea de 785,21 milioane de lei, fără TVA, flutură deasupra capetelor precum un steag, însă mai există vreo diferență între vis și realitate? Este evident, cineva are de câștigat, dar restul…ne întrebăm fraierii de pe drum!
“`
