Austria preferă normalitatea și anti-vaccinismul: FPÖ, partidul de extremă dreapta, obține 29% din voturi

Partidul Libertății (FPÖ), o formațiune politică considerată de extremă dreapta, a obținut 29% din voturi la ultimele alegeri din Austria, devenind cel mai mare partid din parlament. Deși nu au reușit să câștige o majoritate absolută, această victorie este semnificativă nu doar pentru scena politică austriacă, ci și pentru tendințele naționaliste care se manifestă în Europa.

FPÖ are o retorică anti-imigrație, anti-UE și o poziție fermă împotriva sancțiunilor impuse Rusiei, considerând că acestea slăbesc economia națională și europeană prin creșterea prețului la gaze. Liderul FPÖ, Herbert Kickl, a făcut campanie cu promisiunea de a „reface Austria”, similar cu discursul lui Trump. Acesta a declarat că va trimite acasă toți imigranții care au intrat ilegal în Austria și că ajutoarele sociale le vor fi rezervate doar austriecilor nativi, ba chiar a propus „remigrarea” – un concept prin care imigranții care nu se integrează ar fi trimiși înapoi în țările lor de origine.

De asemenea, FPÖ a criticat măsurile de gestionare a pandemiei: Kickl nu este vaccinat și chiar a descris vaccinurile COVID-19 drept „un experiment de inginerie genetică”. FPÖ se opune „dictatului multiculturalismului” impus de Bruxelles, având un discurs extrem de similar cu cel al lui Viktor Orban.

FPÖ s-a poziționat ca un protector al neutralității Austriei și al intereselor naționale, devenind astfel ținta atacurilor din presa occidentală, majoritatea entitatilor numindu-i naziști și extremiști. Dar vedem o ascensiune similară a partidelor definite drept extremă dreapta în întreaga Europă. În Germania, Alternativa pentru Germania (AfD) a câștigat recent alegeri regionale importante, iar în Cehia partidele de dreapta au câștigat alegerile regionale de săptămâna trecută. Nemulțumirea față de politicile imigraționiste și de influența tot mai mare a UE asupra politicilor naționale se resimte în toată Europa.

Nu se știe dacă FPÖ va ajunge la guvernare, pentru că nu a obținut o majoritate. Depinde cum se vor face alianțele, dar și dacă nu vor reuși să creeze o alianță destul de puternică, măcar subiectele precum imigrația, neutralitatea Austriei în conflictul din Ucraina și relațiile cu UE vor rămâne în centrul dezbaterii publice.

Inființarea unui NATO asiatic: Japonia caută o alianță anti-China

Japonia, aliata Americii și partenera NATO, are de marți un nou premier, Shigeru Ishiba, care, deși continuă în mod previzibil multe dintre politicile administrației anterioare, precum creșterea bugetului militar și consolidarea relațiilor cu SUA, susține crearea unui NATO asiatic.

Ishiba promovează ideea unui NATO asiatic încă din 2014. Deși această organizație nu ar trebui să vizeze vreo țară anume sau să excludă vreo țară din regiune în formatul în care a fost propus inițial, anume ca mecanism de securitate colectivă în Asia, se pare că în ultimii ani acest proiect are ca scop încercuirea Chinei și descurajarea unui posibil atac asupra Taiwan.

Ishiba este o personalitate politică interesantă. Susține cu ardoare orice politică americană (a susținut atât de tare Ucraina în ultimii ani încât intrarea în Rusia îi este interzisă), dar Ishiba a declarat că Japonia nu este o țară cu adevărat suverană din cauza dependenței Japoniei de Washington pentru securitatea sa și chiar a pus la îndoială voința SUA de a apăra Japonia, spunând că SUA nu apără corespunzător nici Ucraina din moment ce nu s-a implicat direct în conflict cu Rusia. Într-un articol pentru o revistă americană, acesta a spus că Taiwan-ul va deveni următoarea Ucraina a lumii, în acest context propunerea unui NATO asiatic fiind logică.

Această propunere a fost ignorată însă de majoritatea lumii. Nicio țară nu a avut vreo reacție pozitivă la nivel oficial: Rusia a avertizat că nu ar trebui să se creeze acest NATO, India a respins rapid propunerea, și SUA a respins și ea propunerea, Secretarul de Stat pentru Asia de Est spunând că este prea devreme pentru astfel de discuții. Imediat după ce a devenit prim-ministru, ministrul său de Externe a spus că acest NATO asiatic nu mai fi înființat în viitorul apropiat, ci este un plan pe termen lung, deci dorința americanilor a devenit realitate.

Nu există nici o îndoială că o alianță militară este necesară pentru a limita puterea Chinei în regiune, mai ales având în vedere creșterea puterii Organizației de Cooperare de la Shanghai. Faptul că nicio țară din regiune nu a dat vreun semn că ar dori să se alăture acesteia arată însă nu doar că influența Chinei în zonă a crescut în ultimii ani, dar și că restul țărilor asiatice nu și-ar dori să fie de partea americanilor și a japonezilor atunci când inevitabilul conflictul din Taiwan va începe. Planul americanilor este oricum de a încercui China cu lideri ascultători precum Ishiba care vor și ei să înceapă războiul din Taiwan cât mai devreme, deci o alianță independentă de SUA probabil că nu va fi necesară.

La momentul de față oricum nu pare că acest NATO asiatic va deveni o organizație concretă în următorii ani, dar poate inspira UE, care cu siguranță are nevoie de un pact mai serios de securitate colectivă sau chiar o armată colectivă având în vedere relațiile proaste cu vecinii ruși, dar și probabilitatea că SUA va elimina ajutoarele financiare și militare pentru membrii NATO și bazele militare ale acestora dacă Trump va ajunge la putere.