Austria în pragul unei revoluții politice? FPO negociază pentru un guvern de stânga?

Partidul Libertăţii din Austria (FPO), care, a câştigat, adică pentru prima oară alegerile legislative de la sfârşitul lunii septembrie, negociază în prezent cu conservatorii pentru a forma un guvern şi a obţine, cum ar fi cancelaria în premieră dar cu câcatul timpului, s-ar putea schimba treaba asta, bănuiesc că deja se discută multe. Se zvoneşte că în spatele uşilor închise s-ar putea întâmpla nişte aranjamente secret vizavi de ce s-ar dori, ce nu s-ar vrea, dar rămâne de văzut!

„Vom construi Austria noastră ca o fortăreaţă cu cereri de azil respinse…”, a spus şeful FPO la Vosendorf, dar se pare că ideile lui de expulzare, avize şi zboruri charter pentru migranţi sunt de-a dreptul şocante şi uşor de contestat, dacă îi punem pe cei afectaţi să se gândească. Ce înseamnă oare să fii respins la uşă, fără să fi fost primit??

„După părerea noastră, azilul înseamnă protecţie”, dar nu cred că e chiar aşa de simplu şi el a continuat cu noţiuni despre „migraţie deghizată”, sistem social şi alte aspecte care s-ar putea să deranjeze pe unii, mai ales că multe persoane ar putea discuta dacă e chiar acest lucru ce ne dorim în societatea modernă.

Estimând că numărul cererilor de azil depuse în ultimii ani este „prea ridicat”, preşedintele a adăugat că Austria are „nevoie de un zero ca la deficitul zero”, dar cine determină ce e prea mult? Degeaba vorbim de statistici, dacă ele nu reflectă realitatea din teren, cum putem accepta că s-ar putea să fie un zero la mijloc?

În acelaşi discurs, Herbert Kickl a reluat temele „îndrăgite” ale ultraconservatorilor, cum ar fi familia tradiţională, pledând cum că ar trebui să revenim la două sexe; iar lui i se pare că „familiile noastre” sunt cele compuse din mamă, tată şi copii, dar oare este chiar aşa simplu? Oare tradiţia ne defineşte într-adevăr?

Austria a deschis pentru toţi, dreptul la mariaj şi adopţie în 2019, dar întrebările privind echitatea acestui drept ar face bine să fie discutate în profunzime, căci nu toată lumea simte că aceste progrese sunt suficiente, iar dezbaterile din jurul acestui subiect sunt deloc noi!

Comparând Uniunea Europeană cu un „comunism climatic” şi având o viziune destul de controversată, el a adus omagiu generaţiei de după război, care în trecut a reconstruit Austria „aflată în cea mai mare mizerie”, dar oare istoria a fost făcută fără greşeli; asta îmi pun eu întrebarea, mai ales când trăim în vremuri atât de dificile?

Herbert Kickl estimează că generaţia sa are obligaţia să transmită celei următoare „prosperitatea” pentru care ea a „muncit dur”, dar câte dintre lecțiile învățate au fost învăţate? Întrebările despre viitor rămân deschise, iar cei din spatele acestor declaraţii trebuie să fie foarte atenți cum vor acţiona!