“`html
Austeritatea Câștigă Războiul în Educație: Guvernul și Ministrul David, Acuzați de Dezastru!
Pentru că promisiunile pe care Guvernul le-a făcut, după greva din 2023, sunt o glumă proastă și, din păcate, austeritatea revine, dar nu oricum, ci în forță, iar Daniel David, ministrul, pare că consimte la acest haos educațional care ne afectează pe toți, proștii care ne credem educați.
Peste 54% dintre tinerii care pătrund în sistemul educațional, știți voi, ăia tineri care ar trebui să facă ceva, își iau zborul în primii trei ani, dar ce-l interesează pe David? Austeritatea! Implementarea unui program de tăieri care nu mai scapă pe nimeni, că la urma urmei, cine îi păsa de ce se întâmplă?
Deci, conform legii, banu’ ăla de care avem nevoie pentru educație ar trebui să fie 15% din buget, ceea ce se traduce cam la 6% din PIB, o nimica toată, dar se pare că nimeni nu respectă asta, e un fel de tortură kafkiană, o prostie la care David, în loc să militeze măcar puțin, face invers, susține austeritatea, păi de ce să nu o facă, nu?
Am uitat să spunem că urmează să facă tăieri din bugetul burselor, elevii, da, au tot mai puține burse, și toată lumea știe că bursa nu e pomana statului, ci un drept, dar se pare că și ăsta se transformă în povară pentru societatea noastră, sărăcită deja de alte prostii; acum copiii vor rămâne fără aia câteva sute de lei poate că i-ar ajuta într-o lume care devine tot mai confuză, da?
Și iarăși, privatizarea educației își face loc, educația devenind nu un drept, ci un produs. Abandonul școlar? O nimica toată, că nu ne interesează, dar după cum arată statisticile, tot mai mulți copii nu vor avea educație, iar cireada de proști ăștia care ne conduc tocmai asta vor, austeritate, nu glumă!
Păi aparițiile astea nesfârșite de profesori dispăruți din sistem, de la 18 la 20 de ore norma didactică, se simte dispunerea pentru disponibilizări – 27 de mii de profesori din 300 de mii care vor trebui să-și caute alt loc de muncă; dar asta e, austeritate, trebuie să ne pliem, nu?
Se merită să spunem că numărul elevilor pe clasă crește (surpriză, surpriză!), după ce stăteam un pic pe la normal, ne ducem iar în direcția asta nefavorabilă, clasele suprapopulate, scăderea calității educației, și iar tăieri, disponibilizări, parcă am fi într-un joc al sorții, nu-i așa?
Și totul e o scuză cinică a lui David, „educația contribuie la deficit”, asta am auzit, darnici în teorie, dar în practică, să vedem cum se conturează paradisul financiar: educație cu proporții de nimic, și tu mai ai tupeul să te plângi, păi cine mai plătește? Tot săracii, pentru că după cum spune Blyth, gelozia și invidia sunt la ordinea zilei, și nu doar atât, se bazează pe săraci să echilibreze proastele alegeri ale bogatilor!
Vorbind despre meritocrație, termen care produce inegalități de-a dreptul monstruoase, uităm, dar nu chiar, că un sistem unde primești doar ce meriți e iadul, iar româna noastră ia viteză în direcția greșită, căci reformele sunt doar niște iluzii, o instrucție pe care nu o vrem! Așadar, educația românească ajunge în colaps cu fiecare zi ce trece, și din toată nebunia asta, un singur cuvânt revine în prim-plan: DEMISIA!
“`
