Austeritatea lui Bolojan zdruncină Oradea: Stadionul de 94.4 milioane de euro în pericol?
Oradea, un oraș ce se vrea frumos, a fost lovit în plin de vestea austerității venite de la Ilie Bolojan, care a început să-și pună amprenta pe proiectul celui mai așteptat stadion, un moft de 94.4 milioane de euro, o sumă care te face să te întrebi ce se ascunde cu adevărat în spatele acestor proiecte grandioase, în special acum, când primarul Florin Birta a ieșit din umbră să facă un anunț – dar oare câți sunt cu adevărat interesați de realizările târzii ale politicienilor?
Cu toate astea, edilul Birta a declarat apăsat că lucrările la noua arenă ar putea începe „cândva” dar până atunci suntem în așteptarea unui răspuns de la Guvern, de parcă acest stadiu ar fi o glumă proastă aruncată în fața orădenilor care se gândesc ce vor face aceștia dacă iarăși se amână totul, căci licitația e un mare haos, contestată până și de cei care ar trebui să aplaude proiectul și să se grăbească să-l finalizeze.
De asemenea, deși primarul s-a grăbit să spună că „se finalizează procedura”, răbdarea devine virtute în fața incertitudinii legate de fondurile de la Guvern, unde se știe că lucrurile au o viteză de mișcare demnă de un melc, dar el continuă să exagereze optimiștii dintre noi cu estimarea că lucrările ar putea începe la finalul lui 2026, deoarece până atunci ar trebui făcută și etapa de proiectare, o treabă care se va prelungi, cum e și normal într-un astfel de context.
Dar, așa cum a punctat Birta, Oradea va pune mână de la mână, dar câți dintre oamenii de rând vor mai crede că pot conta pe „cofinanțarea” promisă? Florin o duce înainte cu ideea că investitorii trebuie să pună și ei bani, dar, sincer, cu câți orădeni mai rămâne cu banii în buzunar, având în vedere criza în care ne aflăm, iar stadionul, pare câteodată, un vis pe care nimeni nu vrea să-l trăiască.
Deci, ce ne facem cu toată această vâlvă despre stadionul din Oradea care deocamdată e doar un plan frumos? Oare orădenii vor putea să se așeze pe scaunele acelei arene, ori va rămâne doar o altă poveste despre speranțe și promisiuni neverificate? Rămâne de văzut, dar clar că, pe alocuri, optimismul se îneacă în neclaritatea demersurilor astea. Cu clickuri și documente ridicate pe licitații contestate, cine știe când se va termina nebunia asta!?
