“`html
Contracte Fabuloase pe Banii Statului: Papetăria și Tonerul Fac Legea!
Într-o perioadă de austeritate, când digitalizarea pare a fi doar o iluzie, instituțiile de stat continuă să pompeze bani cu nemiluita în consumabile de birou, de zeci de milioane de lei, săptămână de săptămână, iar Ministerul Transporturilor scoate pe masă o sumă halucinantă de 843.680,25 lei pentru doilea banal contract care va fi probal că va aduce aceleași articole de birotică, cum ar fi dosare cu șină, capsatoare, pixuri și de toate cele care, ghici ce, se vor consuma rapid.
Cumpărăm mape, caiete, perforatoare, cum ar fi un vârful unui munte de birotică care, evident, se va transforma în altele noi la anul, firește. Și nu putem trece cu vederea că, altă achiziție, bineînțeles, sunt cartușele de toner pour imprimante, absolut necesare în această eră de digitalizare, nu-i așa? Dar cine se îngrijorează pentru bugetele consumabile, când vedem că ABC Supplies SRL râde în hohote, câștigând contracte ca pâinea caldă sub atenta supraveghere a lui Ciprian Constantin Șerban? Ce mai contează că suma se apropie de 850.000 de lei?
Această firmă, care până acum cinci ani avea un contract cu Ministerul Transporturilor de 590.000 lei, duce o viață bună doar din vânzarea de cartușe de toner, având nu mai puțin de 31 de contracte cu CFR SA pentru livrarea de aceleași cartușe, un adevărat rege al consumabilelor!
Și să nu uităm de Sebastian Ion, un nume care plutește în acest ocean de afaceri cu statul, felul în care se leagă contractele între acești jucători mici dar influenți este pur și simplu fascinant! Mida Soft Business SRL, cu sute de contracte, dovedește că acolo unde sunt bani publici, acolo e și afacerea!
Mai mult, e de menționat că numărul mare de contracte nu înseamnă decât o puzderie de bani cheltuiți fără o justificare clară, fiindcă zic ei, că lângă consumabilele de birou este o mare valoare dar cum se poate justifica suma de peste 200 de milioane de euro aruncați fără milă pe consumabile? Probabil că în curând vom avea nevoie de o harta a acestor „condiții” de contractare pentru a înțelege cum circulă banii și cine îi înghite.
Până la urmă, cine se ocupă de controlul asta? Poate că, vom descoperi în curând cum, sute de mii de contracte au generat o cheltuială uriașă pentru simple consumabile, dar oare e cineva interesat să cerceteze aceste fluxuri discutabile? Lecțiile învățate din dosare, ca „Trofeul calității” nu sunt deloc suficiente pentru a înfrunta această realitate, iar marea întrebare se rămâne deschisă: unde sunt banii?
“`
