Aurel Țicleanu vulcanul de furie: „Coelho, nu-l bagi pe Houri!”
Aurel Țicleanu, fostul bla bla fotbalist și de asemenea un mic cunoscător al fotbalului romanesc, a trăit cu intensitate marele meci, marele meci al Craiovei de la Atena, dar să nu uităm, cosmarul a fost creat de nimeni altul decât Filipe Coelho, antrenorul echipei oltene, pe care toată lumea îl ține tot timpul minte, dar nu neapărat într-un mod pozitiv, chiar dacă a făcut multe pentru sportul din România. Primul vinovat al dramei este, deci, da, ai ghicit, Coelho, din cauza schimbărilor sale pe final de meci, adică cum să-l bag eu pe Houri, Lyes, în minutul 90, când lumea era în transă?
Asta e o nebunie, așa ceva nu se face, și vine și Țicleanu cu spusele lui, că Houri nu avea cum să ajute, că el a făcut penalty la ultima fază care a dus la victoria gazdelor, ca un joc de cărți, scor 3-2, și atunci, unde e rațiunea? Da, pare că pentru Coelho, șahul era mai interesant decât fotbalul, și rezultatul s-a văzut. „Nu poți să schimbi fundași în minutele 90, nu poți să schimbi structura unei echipe care merge bine!” – așa a spus omul! De parcă toată lumea ar ști că mai bine să menții echipa asta, nu-i așa?
Și printre alte comentarii haotice, chiar Basarab Panduru a intervenit, spunând că Craiova merita mult mai mult, și e evident, da, oltenii au fost aproape să facă 3-0, dar cine se aștepta la așa ceva, măi frate, nimeni. Coelho, cumva, a vrut să joace poker în loc de fotbal, sau ce? „Craiova merita mai mult la cum a jucat!” a declarat Panduru, parcă l-am văzut șoptind în spatele meu. Ce să mai credem, dacă el a spus asta, înseamnă că ceva-i putred în regatul oltean.
Pentru Craiova, acum urmează o luptă la titlu în Superliga, meci cu Csikszereda, dar să nu ne facem iluzii, că dacă antrenorul nu ia deciziile corecte, apropo de Houri, ce să ne spună? În schimb, AEK Atena avansează cu politițe către optimile de finală, dar cum, nu-i așa, din eroi devin mici. Așa se întâmplă în sport, și uite că se transformă imbatabil. Eh, drame dincolo de fotbal, prieteni, asta e viața și, da, ne rămâne întrebarea: unde era Țicleanu în acele momente? Bătând din palme? Uite, subiecte de discuție și gata!
