România, Pe Cale Să Fie Vândută – Trădare Sub Flamura Verde!
Într-o postare pe rețelele sociale, băiatul acela, Fritz, a lansat niște acuzații foarte dure ca niște săgeți, zicând că „se pregătește cea mai mare trădare împotriva pădurilor României”, cum să nu mă întreb, oare ce s-a întâmplat cu promisiunile acelea frumoase? AUR, care a declarat că e prieten cu natura și a votat pentru a le proteja, acum vrea să taie copacul după copac, a zis el, și că ar fi gata să construiască hidrocentrale care să nu mai facă nimic, absolut nimic, având în vedere că debitele râurilor abia se mai țin pe picioare iar lacurile deja s-au uscat.
Fritz, tot el, ne spune că la cum merg lucrurile, „acea bogăție sălbatică, unică în Europa” s-ar putea transforma într-o amintire dacă trece proiectul de lege mai-napoi. Fiecare român se așteaptă, chipurile, să investim masiv în stocarea energiei regenerabile, pentru că cine are chef să importe în orele de vârf? Iar el spune că „aia e miza” dar cum să nu ne gândim că românii nu sunt preocupați doar de asta, dar și de ai lor copii care pot să-și piardă viitorul, nu?
Aici începe partea interesantă, că patriotismul e responsabilitate, un fel de ceva îngropat sub decizii și conștiință, se întreabă el dacă e bine ca peste 10 ani să ne fie rușine cu ceea ce am făcut pentru țară. Distrugerea naturii, cum zice Fritz, e o crimă împotriva viitorului, dar oare chiar așa stau lucrurile sau sunt doar vorbe în vânt? Mai mult, ne aduce el aminte de moțiunea împotriva Dianei Buzoianu, care a fost cu câteva zile în urmă, pentru că, vezi doamne, o susține în lupta sa împotriva aberației legislative.
Deci, întrebarea rămâne, chiar să ne îndreptăm spre distrugerea Ariilor Protejate, fără să ne gândim la ce urmează? Cei de la AUR și PSD zic că “e bună treaba”, dar întrebarea e, ce va rămâne din România verde? Oare ne va mai rămâne ceva de iubit sau doar amintiri despre păduri pe care le-am avut și pe care acum le sacrificăm pentru câte o hidrocentrală? Rămâne de văzut.
