Bolojan și Simion în război deschis: Cenzura sau responsabilitate?
Într-o zi plină de evenimente tumultoase, în care deliberările Parlamentului au fost mai mult un haos decât o sesiune de lucru, președintele AUR, George Simion, a adus pe tapet un subiect atât de important încât a stârnit valuri de reacții, vorbind despre raportul final pe care l-a primit cu o întârziere nepermisă, de aproximativ 20-25 de minute, exact înainte de a începe discuțiile, punând la îndoială corectitudinea procesului, și aducând în discuție faptul că probabil raportul a fost redactat în ultimul moment, evidențiind neajunsurile unei guvernări care decide brusc, fără să ia în considerare amendamentele – în jur de 230 la număr! – depuse de semenii săi, adică de grupurile parlamentare AUR și diverse sindicate.
Pentru că, după cum a subliniat chiar Simion, a existat o speranță ca cei de la conducerea Camerei și Senatului, a se citi, oamenii cu putere de decizie, să fie ”oameni serioși”, dar, surprise-surprise, nu a fost chiar așa, lucru deloc dificile de înțeles dacă aruncăm o privire la managementul actual al statului, care pare mai degrabă să se joace cu destinele oamenilor. Acest lucru se dovedeste adevărat, mai ales când ne aducem aminte de faptul că în final, pe scurt, Simion a anunțat că va depune o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Bolojan, lăsând în aer soarta votului de luni, creând o presiune interesantă asupra colegilor săi.
În apărarea sa, premierul Ilie Bolojan, a ieșit cu declarații despre pachetul de măsuri fiscale, afirmând că, deși acest lucru nu este într-adevăr ușor pentru niciunul dintre membrii acestui guvern, este un act de responsabilitate în fața unei situații ce a devenit urgentă, cu un deficit bugetar de peste 9,3% din PIB, conform declarațiilor sale, între culise zvonurile se amplifică, iar tărăboiul este departe de a se termina.
Între timp, el reiterează că direcțiile de acțiune rămân neschimbate, insistând pe respectul datorat cetățenilor și pe necesitatea de a spune adevărul, dar întrebarea care persistă este dacă această abordare va schimba ceva în haosul administrativ și bugetar cu care România se confruntă, ea având deja costuri de împrumuturi mari, mai ales acum când fiecare leu cheltuit de stat devine o povară pentru contribuabili. De aici, concluzia e clară: mămăliga bugetară abia se așază!
Astfel, în mijlocul acestui peisaj politic plin de intrigă și incertitudini, deruta domnește, și întrebarea continue să apară: va reuși guvernul să găsească soluții viabile sau va rămâne prizonier într-un labirint de interese și neimplicare?
