“`html
Atlet britanic de top, pedepsit pentru că și-a arătat apartenența religioasă?
Un atlet britanic care se crede la inaltime, Jeremiah Azu, s-a trezit într-o mare nebunie după ce a avut curajul de a purta o bentiță pentru cap cu un mesaj considerat scandalos, “100% Iisus”, la un concurs. Regulile sunt clare, se pare că forurile din atletism nu îngăduie astfel de extravagante, iar sportivul ar putea fi suspendat. Asta da știre!
Deși el susține că bentița reprezintă dragostea față de credința sa, având în vedere că tatăl său a fost pastor, scandalul continuă să mocnească, iar celor de la World Athletics le pasă – sau nu? Comunicarea lor a fost vagă, lăsând loc de interpretări, dar se știe că sunt pe cale să ia măsuri.
„Momentan poate participa la proba finală” au zis ei… dar vorbesc despre conștientizarea regulilor. Oare nu e evident? Jeremiah se află acum în situația să fie influențat de consecințele acțiunilor sale religioase, ce-i drept, sâmbătă îi vine rândul să alerge în proba de ștafetă de 4X100 metri. De ce să nu fie și acesta un personaj de întorsături drama-tice?
Interesant este că nu doar Azu se află în acest tumult de reguli educaționale, Marc Guehi, căpitanul de la Crystal Palace, poartă de asemenea un mesaj similar, adică “Îl iubesc pe Iisus”. Și mai interesant e că nimeni nu a sărit în sus când celebrul Neymar a purtat bentița de păr identică – de ce? Asta ridică întrebări cu privire la standardele duble în sport.
Reacția lui Jeremiah Azu la scandalul religios care a zguduit lumea atletismului
Aducerea să în discuție a credinței a stârnit controverse. Azu, din Rotterdam, a declarat că prezența lui Iisus este esențială pe pista de atletism. “Nu alerg singur, este o forță divină”, zice el, cu un oftat de eliberare, promovând astfel ideea că divinitatea îi ghidează pașii. Dar un mesaj atât de puternic deranjează, nu-i așa?
El își continuă pledoaria, afirmând că acest lucru îi dă o motivație extra, afirmând, și repetând, că “cu cât alerg mai repede, cu atât văd mai mulți oameni”. Însă, la ce folos? Înconjurat de reguli stricte, orice ar face Azu, nu dispare stigmatul acestor conflicte contemporane religioase și sportive.
Până la urmă, de ce este atât de greu să lași oamenii să se exprime? Asta ridică întrebări dublu-interpretabile… Totul este bine? E o lume în care sportivii sunt văzuți ca eroi sau doar niște marionete într-un joc mai mare? Rămâne de văzut cum se va desfășura controversa aceasta nu foarte palpitantă.
“`
