Atacurile de panică: cauze, simptome și legătura cu munca sub presiune
LEAD: Atacurile de panică, episoade intense de anxietate și neliniște, afectează tot mai multe persoane, în special în contextul suprasolicitării profesionale. Psihologul Radu Leca subliniază legătura dintre aceste episoade și stresul acumulat, explicând cum frica de panică poate genera un cerc vicios al anxietății și cum această condiție nu este un semn de slăbiciune, ci un semnal al unui sistem nervos supraturat.
Atacurile de panică se manifestă adesea brusc, fiind percepute ca urgențe medicale, în ciuda faptului că nu pun viața în pericol. Conform psihologului Radu Leca, aceste episoade creează o senzație copleșitoare de gravitate, cu simptome fizice precum accelerarea inimii, respirația scurtă, amețeală, tremur, transpirație, furnicături sau senzația de lipsă de aer. În aceste momente, gândurile catastrofice precum „fac infarct”, „leșin”, „înnebunesc” sau „o să mor” devin predominante. Deși experiența este extrem de intensă, Leca subliniază că, în realitate, nu se întâmplă nimic grav, dar frica de reapariție a acestor episoade devine o sursă majoră de anxietate.
Din perspectiva psihologică, atacurile de panică reprezintă o reacție a sistemului nervos la o amenințare percepută. Creierul activează mecanismele de alarmă, declanșând reacțiile de tip „luptă, fugi sau îngheață”, ca și cum pericolul ar fi iminent. De cele mai multe ori, „prădătorul” este invizibil și se manifestă prin stresul acumulat, lipsa somnului, presiunea de performanță sau suprasolicitarea pe termen lung. „Panica nu e slăbiciune, e alarmă”, afirmă Radu Leca, provocându-ne să ne întrebăm de ce sistemul nervos a ajuns să fie atât de sensibil.
Detalii Specifice
Legătura cu suprasolicitarea profesională este una evidentă, conform lui Radu Leca. Munca intensă, pauzele insuficiente și presiunea constantă mențin corpul într-o stare de activare prelungită, alimentată de cafeină, adrenalină și multitasking. În acest context, atacul de panică devine o „descărcare” a unui sistem supraturat, semnalizând că pragul de toleranță a fost depășit. „Când nu te oprești tu, te oprește corpul”, avertizează psihologul.
Suprasolicitarea nu se limitează la un volum mare de muncă, ci include și combinații toxice precum responsabilitate mare fără control, roluri ambigue, evaluări constante, conflicte de valori, lipsă de recunoaștere sau medii imprevizibile. În timp, creierul devine hiper-vigilent, iar lipsa de aer dintre două urgențe contribuie la amplificarea stării de anxietate. „Frica are talentul să se ia pe ea însăși drept dovadă”, explică Radu Leca, arătând cum panica se hrănește din frica de panică.
Suprasolicitarea profesională adaugă și factori biologici ce cresc riscul atacurilor de panică, precum lipsa somnului, alimentația neregulată, deshidratarea, excesul de cafeină, fumatul sau consumul de alcool. „Când corpul e epuizat, capacitatea de a frâna reacțiile de alarmă scade semnificativ. Somnul e terapie gratis, dar îl tratăm ca pe un moft”, punctează psihologul.
Mulți pacienți afirmă că atacurile apar în contexte profesionale specifice, precum ședințe, lifturi, metrou sau prezentări. Creierul învață rapid asociativ, iar evitarea acestor situații poate aduce calm pe termen scurt, dar întărește frica pe termen lung. „Evitarea e analgezic, nu tratament”, avertizează Radu Leca.
În mediul profesional, panica este adesea însoțită de rușine. Mulți oameni se tem să nu fie percepuți ca slabi sau neprofesioniști și își ascund simptomele, ceea ce amplifică stresul și întârzie căutarea ajutorului. „Să suferi în tăcere nu e o medalie”, subliniază el.
Din perspectiva terapeutică, Radu Leca afirmă că scopul nu este doar eliminarea atacurilor, ci schimbarea relației cu ele. Intervențiile pot include educație despre panică, restructurare cognitivă, expunere treptată sau tehnici de acceptare. „Nu învingi panica luptându-te cu ea, ci învățând că o poți traversa”, afirmă psihologul. Evaluarea medicală este, de asemenea, crucială pentru a exclude cauze organice și pentru a oferi siguranță pacientului, ajutându-l să colaboreze mai eficient cu mecanismul fricii.
În unele cazuri, schimbarea nu poate fi doar interioară. Un mediu profesional toxic sau cerințe imposibile pot necesita renegocierea rolului, stabilirea limitelor sau chiar schimbarea locului de muncă. „Când nu ai ieșire, corpul intră în alertă”, explică el.
Pe termen lung, prevenția atacurilor de panică se bazează pe reglarea sistemului nervos, un stil de viață echilibrat și o igienă sănătoasă a muncii. „Nu-ți trebuie o viață perfectă, ci un ritm sustenabil”, subliniază Radu Leca.
În concluzie, Radu Leca reafirmă că atacurile de panică sunt tratabile și nu definesc persoana care le experimentează. Ele nu sunt un dușman, ci un semnal că sistemul are nevoie de recalibrare. „Nu ești stricat, ești suprasolicitat”, concluzionează psihologul, invitând la o reflecție onestă asupra mesajelor transmise de corp înainte ca acesta să fie nevoit „să strige”.
The post Atacurile de panică: cauze, simptome și legătura cu munca sub presiune. Ce spune psihologul Radu Leca appeared first on tvrinfo.ro.
