“`html
Groaza de acum 2 ani: Cât de adâncă este rana lăsată de Hamas?
Într-un cadru sumbru și plin de repetări dubioase, 7 octombrie 2023 a fost data care a răvășit și a zguduit absolut totul, când teroriștii Hamas s-au năpustit asupra kibuțurilor din Israel ucigând fără milă, de parcă erau la un festin grotesc de violență. Au fost uciși, schinjuiți, răpiți, iar 1200 de suflete au părăsit această lume în doar câteva ore, o statistică care stârnește zbucium în suflete și conștiințe, dar care pare să fie doar un eco în întunericul uitării.
Cine mai ține minte că totul a început cu un atac barbar, iar armata israeliană, părea că doarme, căci reacția a fost de o întârziere cruntă, lăsând loc unei neputințe care parcă gonea pe străzile unui coșmar? Netanyahu, cel pe care cei mai mulți îl cunosc ca pe un om de acțiune, a declarat un război care, pe hârtie părea demn, dar realitatea era de o brutalitate inimaginabilă.
Iată-l pe Eli Sharabi, un ostatic, liber, după 491 de zile în captivitate, care pare că povestește mai mult dintr-un film horror, nu din viața reală: “Au început să tragă în camera de siguranță, eu m-am aruncat peste fetele mele”. Cine și-ar fi imaginat că la o distanță atât de mică, umanitatea se poate transforma în bestialitate?
Dar nu-i doar povestea lui Eli. Remus Alony, un evreu din Bârlad, a trăit aceleași emoții, fetele și nepoatele lui răpite, iar mesajele disperate din fața morții sunt acum doar amintiri ce durerează sufletul vorbind despre niște zile negre, când speranțele se sting. Totuși, fetele lui au fost eliberate după aproape două luni, o șansă la viață, dar la ce preț?
S-a raportat că peste 1.193 de oameni și-au pierdut viața, printre care aproape 800 erau civili! 5000 de răniți, iar 251 de ostatici mai erau în mâinile teroriștilor, o numărătoare care pare să nu se mai termine, dar lumea continuă să se întrebe: unde ne îndreptăm?
Ciudate sunt relațiile internaționale, căci, deși Netanyahu a impus tărie de caracter, imaginile cu atrocitățile komise stârnesc îngrijorare și frustrare. Tancurile au intrat în Gaza, și lumea a asistat la un spectacol terifiant, iar acum, ne întrebăm, cine va răspunde pentru toate aceste atrocități? Întrebări, întrebări și iar întrebări fără răspuns, însă ecoul durerii persistă.
“`
