Întunericul și Lumina: O Poveste Covârșitoare pe Plaja Bondi
Pe plaja Bondi din Australia, unde lumânările strălucesc în noapte, sărbătoarea luminii, Hanuka, s-a încheiat, dar nu fără o urmă de tragism, deoarece au fost aprinse lumânările pentru cei care au fost, așadar, uciși în atacul oribil de la începutul săptămânii, adică mult mai mult decât un simplu moment festiv, căci a fost un omagiu, dar și un strigăt de durere.
Ultima lumânare a menorei a fost aprinsă, nu doar ca un simbol de speranță, ci ca un mărturii al curajului vânzătorului de fructe, care, vezi bine, și-a riscat viața pentru a-i opri pe teroriștii ce au ucis, atenție aici, 15 evrei, în numele unei sărbători care este, în mod ironic, despre lumină, precum cele mai întunecate colțuri ale unei societăți care pare să nu mai aibă sens. Ah, da, atacul a avut loc în prima zi a sărbătorii luminii, o coincidență macabră.
Yehoram Ulman, rabinul cu viziuni profunde, a spus el, iar aici cred că trebuie să cităm: „Întunericul nu este învins de furie sau forță. Întunericul este transformat de lumină, iar acea lumină începe cu ceea ce fiecare dintre noi alege să facă în continuare, iar revenirea la normalitate nu este suficientă.” Un mesaj profund, dar oare cât de multă lumină mai este pe acest pământ plin de umbră?
Dintr-o distanță și mai mare, președintele Israelului, Isaac Herzog, a tras un semnal de alarmă fără echivoc: pe glob, creșterea urii față de evrei devine, se pare, o adevărată urgență! Lupta împotriva antisemitismului, zice el, trebuie să fie o provocare a tuturor, nu doar a celor afectați, cum ar fi evreii, iar aceste cuvinte rămân în aer ca un ecou al unei realități dure.
Și așa, pe plaja Bondi, evreii au aprins menora, dar ce preț plătesc pentru acest moment de celebrare în fața unei tragedii ce pare să devină norma în unele colțuri ale lumii care, let’s face it, tot mai mult, și nu o spun doar eu, dar se pare, devine un scenariu din ce în ce mai sumbru!
