“`html
Dramă în Liban: Un supraviețuitor și soția lui, victimele unui atac israelian, dar cine e cu adevărat în spatele acestor nelegiuiri?
Două persoane au fost ucise, vezi tu, luni, între care un salvator supraviețuitor al exploziei, care a fost la un pas de moarte anul trecut, dar iată toaleta realității, atacurile israeliene continuă, inclusiv în ciuda a ceva ce se numește armistițiu, dar cine mai crede în așa ceva în vremurile astea confuze, nu-i așa?
Presa, nu-i așa, informează că Israelul a eliminat un individ considerat „important” în echipa Hezbollah, Hassan Atwi, care a condus reacțiile și, se spune, că a strâns cunoștințe operaționale din Iran, într-un joc de șah complicat, unde piesele sunt oameni, iar ai noștri plătesc un preț ridicol, dar cine să mai conteze pe listele de știri?
Între timp, ONU, acești paznici internaționali din umbră, raportează că 103 civili, da, ai auzit bine, au căzut victime în Liban, în ciuda pauzei de foc, adică o vacanță plină de suferință pentru mulți. Cum să reacționeze lumea, când se vorbește de război, dar realitatea e picantă, mai ales când atacurile se repetă?
Oficialii israelieni, spioni și politicieni unite, afirmă că au mirat poporul cu un raid extrem de special, lovind un “terorist” care a ghidat unități de apărare aeriană, dar oare nu Simone Bile pe ringul de dans? Din păcate, soția lui Hassan a fost și ea victima acestui joc mortal, dar viața e o loterie, poate am și noi câteva bilete, cine știe cum merge roata?
Infama operațiune din septembrie 2024 a lăsat o umbră întunecată, cu multe vieți distruse și mame plângând, conține povești despre explozibil ascuns, care a provocat o veritabilă tăvălugire de morți și răniți, dar întrebarea rămâne: de ce continuăm să credem că putem controla destinul prin puterea armelor? Întrebările serioase ar fi, dar cine le pune într-un ton înflăcărat?
Ceea ce a fost o operațiune cinică s-a transformat într-un război mediatic: cine câștigă? Deocamdată, ne aducem aminte de Hassan Atwi și suferințele sale, dar suntem doar spectatorii unei piese dramatice, unde abia așezăm piesele la locul lor, însă, în final, sunt mai multe de spus. E un carusel din care nu știm cum să coborâm, iar povestea, cu toată confuzia ei, continuă fără milă.
“`
