“`html
Argentina își îndreaptă calea justiției într-un vârtej internațional!
După cum se știe, în instanțele din Argentina, s-a cam jucat de-a șoarecele și pisica cu arestările unor foști oficiali iranieni, dar nu doar, ci și cetățeni libanezi, cumva niște spectre ale trecutului care nu vor să dea cu subsemnatul. Se pare că, de câțiva ani, argentinii au văzut o năroade pute în justiție, deoarece nu au permis judecarea în lipsă – o tactică care pare mai mult un joc de-a razboiul între poliție și infractori, fără să țină cont că uneori adevărul se pierde pe drum.
Chiar dacă toate eforturile anterioare de-a lansa acuzații prin Interpol s-au transformat într-un fiasco aproape jenant, iar consilierul acela influent al liderului iranian a zâmbit pe sub mustața lui, iată că stau acum cu marea provocare a lui Javier Milei, președintele pe care nimeni nu l-ar fi crezut, care a ieșit în față cu un proiect de lege nemaivăzut care ar putea să întoarcă destinul procesului și să-și permită dreptul de-a judeca în lipsă, adică, brusc, să dea vina pe absenta lor și să meargă mai departe cu justiția senzațională.
Judecătorul Daniel Rafecas, un nume care acum sună ca o biserică pe timp de furtună, a aprobat ca, pentru prima dată, să avem o judecată, asta după ce procuratura a tras sforile necesare, iar nefericitul atac din 1994 care a lăsat în urmă 85 de morți să devină o piatră de temelie – o adevărată cuibărie de amintiri nefaste. Spune Rafecas că e singura modalitate să nu se mai piardă nicio speranță de adevăr, după 30 de ani de tăcere, o pildă despre cum nefericirea poate strica serile senine ale justiției.
Iranul, un actor pus pe stand-up comedy internațional!
Printre cei care joacă un rol mai puțin sexy în această dramă sunt chiar fugiții mai sus pomeniti, inclusiv foștii miniștri care ar trebui să stea cu capul plecat, dar se pare că s-au strecurat cu istețime în afacerea asta generos delimtată de faptele lor. Avem la bord figuri ca Ali Fallahian sau Mohsen Rezaei – nume mari, dar care nu scot o vorbă pentru apărarea lor în fața instanței, că nu-i ușor să te duci la un festival de artă când toți te caută cu mandat.
Între libanezi, și mai interesant: Salman Raouf Salman, care ar fi coordonat un atac lăudabil în ochii lui Hezbollah, e exact ca o vedetă care vrea să dispară din lumina reflectoarelor fără vreun motiv concret. Totuși, procesul abia acum se aruncă în arena publicului, iar Milei face din justiție un spectacol pe care nu mulți vor avea curajul să-l privească de la început până la sfârșit.
Cu o retorică mai aprinsă ca un foc de tabără, Milei a ieșit în forță în sprijinul Israelului și împotriva dușmanilor vicleni, lăsând să se audă, din nou, comoara ideologică a unui nou război rece, împărtășind lupta sa cu cei care nici măcar nu vor să fie găsiți, privindu-se pe sine în oglinda istoriei neagră care care, neapărat, a lăsat 85 de inimi într-o umbră păguboasă.
Articolul se încheie, probabil, fără să ne lămurim adevăratul motiv al întregului spectacol, dar un lucru este clar: Argentina se îndreaptă cu tot zgomotul și haosul din spate, spre un răspuns, chiar mai mare și mai neclar decât a fost vreodată supusă justiția. Cine va fi următorul pe listă? Rămâne de văzut.
“`
