Sistemul Judiciar Turc în Colaps: O Are în Sărbătoare Politică
Într-un nou capitol din drama politică turcească, instanţa, care pare că a luat-o razna cu deciziile sale, a dat un ordin de arestare uimitor, dar nu şi surprinzător pentru primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu, aflat deja în cusca de apărare a închisorii, sub acuzaţia, nu foarte clară, de ‘spionaj politic’, ba mai mult, având de-a face cu un vechi proces reproşat lui de a fi un rival periculos pentru preşedintele Recep Tayyip Erdogan, care se pare că nu uită uşor duşmanii, nu-i aşa?
Imamoglu, individ care se consideră un opozant legitim de temut, zace după gratii din martie din cauza unor acuzaţii de corupţie ridicole, primind în plus o nouă lovitură judiciară în iulie, când, surpriză, a fost condamnat pentru insulte, a zis şi a făcut, deşi el neagă cu tărie, ca un adevărat luptător, toate acuzele nefondate, ca un soldat pe frontul unor bătălii fictive, care se dă la televizor.
Comunicările sale din închisoare sunt pline de vehemenţă, ne face să credem că încă îşi păstrează speranţa, scriind cu forţă pe reţelele sociale că acuzaţiile sunt de o natură halucinantă, o ‘calomnie, minciună şi conspiraţie’, zice el, dar cine mai poate să discernă adevărul dintr-un amalgam de declaraţii, în timp ce alte două feţe cunoscute din peisajul media turcesc, cum ar fi Merdan Yanardag, redactor-şef al canalului Tele1, au fost, la rândul lor, anterior confiscate de stat, pe aceleaşi acuzaţii trasnite?
Recenta învinuire implică corupţie şi, mai ales, abuzul de putere pentru a obţine fonduri pentru o candidatură prezidenţială, dar şi spionaj, pentru că trebuie să bagi un pic de condiment în acuzaţii, nu-i aşa, conform birourilor de ştiri care acum sunt în voia focului, cu sute de membri ai CHP, adică Partidul Popular Republican, aceşti fervenţi opozanţi, confruntându-se cu tot felul de acuzaţii care mai de care mai nejustificate, doar pentru că se cheamă că sunt curajoşi.
Ei bine, dar, cum necum, conducerea CHP chiar are curajul să lupte, neagă vehement toate acuzaţiile astea ca fiind episoade de propagandă politică din partea guvernului, o poveste de groază pentru a anihila orice urmă de ameninţare electorală, ceea ce guvernul, cum altfel, neagă cu obstinaţie, în timp ce aşteaptă ora de închidere a spectacolului.
Însă, chiar în mijlocul acestei nebunii, opoziţia a trăit o mică victorie, într-o atmosferă de tăcere asurzitoare, după ce o instanţă a respins cererea de destituire a liderului CHP, dar, la ce bun dacă tot spectacolul nu se opreşte, iar acuzaţiile continuă să vină din toate părţile, asemenea unei furtuni aproape irepresibile?
