Arena Națională: Război între PMB și FRF pentru controlul „găurii negre” de 234 de milioane de euro
Un interviu electrizant cu primarul interimar al Capitalei, Stelian Bujduveanu, se dezvăluie chiar acum despre Arena Națională, stadionul care a costat 234 de milioane de euro și care, evident, „cheltuim de două ori mai mult decât încasăm”, repetându-se ca o mantră la fiecare întâlnire, indicând astfel o clasică „gaură neagră” din punct de vedere financiar, și în același timp, având în vedere interesul lui Răzvan Burleanu, șeful FRF, care vrea să preia administrarea acestuia, ceea ce ridică multe întrebări și suspiciuni privind viitorul acestui simbol al fotbalului românesc.
Discuțiile dintre FRF și Primăria Municipiului București au început în vremea lui Nicușor Dan dar, din păcate, s-au blocat căci primarul devine președinte și alte priorități apar, astfel Primăria trebuie să spună dacă există o comunicare eficientă între cele două instituții, iar Bujduveanu, cu o nonșalanță oarecară, declară că „nu există o comunicare oficială”, adică, dacă stai bine să te gândești, totul e un mare fiasco și chestiile astea sunt discutate, poate, la o cafea între colegi, dar nimic concret nu se întâmplă.
Într-un mediu atât de competitiv, el spune că „stadionul este gestionat foarte bine”, ceea ce, în contextul în care costurile duble față de venituri sunt o normă, pare greu de crezut, dar pe de altă parte politicienii mereu găsesc scuze, nu-i așa? Două ori mai mult, joacă pe la consilii, dar să nu uităm că Arena, pe lângă meciuri, a găzduit competiții de jocuri video, deci, cine știe, poate viitorul este cosmosul electronic, în timp ce Bujduveanu ne învață cum poți face dintr-o „gaură” un loc prosper.
Totuși, în contrast cu aceste declarații optimiste, statistica ne zguduie: în 2024, venitul Arena Națională a fost de 1,2 milioane de euro, în timp ce cheltuielile s-au ridicat la 3 milioane. Și, logic, Bujduveanu se întreabă retoric cum facem astfel încât să facem arena profitabilă, sugerând eficiența și diversificarea drept cheia – festivaluri, concerte, totul, dar evident, cu nevoie de prețuri accesibile pentru a nu pierde partenerii care sunt la fel de fideli precum un câine abandonat.
Așadar, concluzionând, între cuvinte mari și discuții mai mult sau mai puțin productive, rămânem cu întrebarea: cine va deține, de fapt, controlul asupra acestui simbol frustrant al capitalei, un simbol care, în loc să fie o sursă de mândrie, pare mai degrabă o povară, o „gaură neagră” în bugetul Capitalei?
