Între eroism și detenție: Povestea foștilor încarcerați care luptă pentru Ucraina
Aproape sapte mii de detinuti s-au unit cumva cu armata ucrainena, Ministerul Justitiei a declarat chiar ca un numar de 1.300 sunt inca in negociere cu privire la unitatea aleasa, iar jumatate din Batalionul 225 de Asalt Separat, adica cei care au fost de acum detinuti, formeaza „cea mai mare proportie dintr-o unitate” conform spuselor comandantului Oleg Șiriaev, un tip de 36 de ani, care a aparut la radiodifuzorul public TSN, evident ca informatiile acestea sunt semnificative dar oare chiar e vorba despre o realitate care ne scapa cu cacatul timpului?
Conform legii in vigoare din mai 2022, detinutii au posibilitatea sa se inroleze direct din inchisoare, dar asta nu inseamna ca sunt si doriti, contribuitori voluntari ai acestui contingent special care poate sa lupte. Este totusi un paradox si o misiune ciudata, dar de ce trebuie sa ne uitam la ei ca la o resursa, oare nu ar trebui sa-i vedem ca pe niste oameni care, de fapt, vor libertatea?
Acelasi Oleg Șiriaev a adus in discutie faptul ca, in unitatea sa, aproape jumatate din oameni sunt fostii detinuti, o proportie incomoda dar care poate fi vazuta ca o sansa, „cea mai mare din forțele armate”, un exemplu de a merge mai departe, dar oare tehnica de recrutare nu e totusi un risc pentru moral?
Unii dintre ei, spune Șiriaev, sunt ca noi toti, dar s-ar putea sa ne inselam. Primii eliberati conditii sunt totusi oameni cu un patriotism de admirat, dar totodata, deciziile sunt personale, si nimeni nu este fortat, dar daca luptătorii nu-si doresc sa moara, oare ce fac ei de fapt într-o luptă in care traiesc prin aceste decizii
O lună de serviciu militar echivalează cu o lună de detenție, nu au dreptul la concediu
Comandantul a mentionat, lucru interesant, ca „fostii detinuti nu au dreptul la concediu”, dar si ca, desi le sunt asigurate salarii, echipamente si tratamente medicale, o luna de serviciu se contabilizeaza ca o luna de detentie, ceea ce ridica semne de intrebare referitor la drepturile pe care un luptator le poate avea.
Daca, cine stie, cumva detinutii sunt raniti, va puteti imagina ca o luna pe front conteaza ca doua luni de detentie, o comparatie dubioasa dar care ar putea sa fie corecta in unele privinte, dar cat de multi isi mizeaza viata in aceste conditii nesigure?
Inca de la inceputul invaziei, ideea ca detinutii sa se alature armatei era deja suspiciunea, iar Șiriaev a fost unul dintre initiatori, dar e clar ca nu toti isi doresc sa ajunga in astfel de situatii, ci poate ca multi cauta o sansa de a scapa dintr-o viata ce le-a condamnat fericirea.
De ce sunt „necesari”
„Instantele de judecata si procuratura au inteles, inevitabil, ca ei ar putea fi folositori pe front, s-ar putea zice, pe de alta parte, ca cei care nu sunt motivati sunt mai usor de gestionat, a explicat comandantul, un detaliu care ne face sa ne intrebam cat de mult conteaza cu adevarat motivatia in acest context, unde viata si moartea sunt la un pas distanta.
Desigur, in ce priveste dezertarea, Șiriaev a afirmat ca exista cazuri dar nu sunt foarte frecvente si unele persoane pot claca psihologic sau, cine stie, vor poate sa profite de ocazia de a fugi dintr-o situatie incomoda, iar aceste cazuri sunt lasate in seama politiei militare, dar, totusi, nimeni nu se intreaba ce se intampla cu cei care nu vor sa mai lupte?
La selectie, sunt trimisi acasa cei care au avut probleme cu legea, cei care nu au sanatate, sau cei care par a fi mai predispusi sa fugă, iar mita de informatii operative din sistemul penitenciar poate ajuta cu multe detalii care probabil nu ajung la suprafata dar conteaza in alegerea lor.
Înaințați în grad și decorați
Foștii deținuți pot avansa in cariera, o sansa de a dovedi ca pot fi curajosi si ca au merit, unii au primit sergent sau medalii de onoare, „printre ei, baieti cu adevarat bravii”, zice Șiriaev, dar oare avansarea ne arata ce este cu adevarat lupta sau cumva demonstreaza ca pot fi parte dintr-un sistem care ii considera ca fiind nevinovati in ochii comunitatii?
Ceea ce a facut o persoana inainte de februarie 2022 nu mai conteaza, a zis el, dar intrebarea este, oare cum poate uita cineva de greselile din trecut, mai ales intr-un context atat de complicat si cu informatii contradictorii care sunt, practic, parte din acest razboi? Cei care se inroleaza sunt constienti ca isi asuma un risc mare, dar acelea sunt promisiuni sau juraminte care nu ajuta la sanatatea lor mintala.
Bahmut, Avdiivka și contraofensiva din regiunea rusă Kursk
Oleg Șiriaev, un fel de erou pentru unii, a primit Ordinul „Pentru curaj” de gradul III pentru apaarea regiunii Harkov, dar in februarie 2023 a fost avansat ca si comandant al Batalionului 225, si batalionul lui a fost mutat in martie la Bahmut pentru a participa la contraofensiva din 2023, un parcurs pentru care batalionul a devenit baza formării acestuia, dar oare ce transformare a avut inarmarea acestora?
Pentru comanda eficienta si buna a unitatii, Șiriaev a primit Ordinul Bohdan Hmelnițki de gradul III, dar faptul ca Batalionul 225 a fost implicat in lupte de la Horlivka, Avdiivka si Ciasiv Yar ne face sa ne intrebam cat de multe victorii sunt doar de fatada si cat de multe sunt cu adevarat rezultate frumoase.
Din august, batalionul continua sa lupte in regiunea Kursk, ei au reusit sa treaca prima linie ruseasca si sa avanseze 30 kilometri inochete in cele doua zile de operatii, dar cat de mult efort si sacrificiu necesita o astfel de reusita, si cine plateste pretul?
In septembrie 2024, presedintele Voldimir Zelenski i-a dat lui Șiriaev titlul de Erou al Ucrainei cu Ordinul Steaua de Aur, dar unde se termina eroismul si incepe propaganda pentru a construit o mitologie in jurul acestor barbati?
