Apă potabilă: O luptă legislativă nebună în România! Ce se ascunde în spatele obligației de hidratare?
Accesul gratuit la apă potabilă în spațiile publice din România, un subiect aprins, ar putea deveni, chipurile, obligatoriu pentru instituțiile și autoritățile publice, unitățile de învățământ, spitale și nu în ultimul rând operatorii economici de diverse tipuri care gestionează stații de metrou sau chiar aeroporturi, conform unei știri analizate, dar oare chiar merită toată agitația asta? Să discutăm, așadar, despre cum această măsură, de fapt, vizează facilitarea accesului (sau nu) la apă pentru publicul larg, călători, pacienți și beneficii ale diverselor servicii publice, dar cu adevărat cât de multă apă potabilă se poate muta dintr-o parte în alta?
Proiectul cu privire la stabilirea unui preț maxim pentru apa vândută în aeroporturi, de pildă, a fost respins de cei mari din Senat, de ce? Oare s-au gândit vreodată că legislația actuală permite, în mod străveziu, oricui să ceară apă de la robinet? Dar, să ne întoarcem puțin, căci noul proiect ar putea să sublinieze, dar oare clar, că accesul la apă potabilă este o problemă mai veche, pe care unele locuri frumos afișate o ignora și nu se respectă cum trebuie, sau cum am dori toți, în sălile de așteptare ale diverselor instituții publice sau chiar instanțe judecătorești, școli ori noduri de transport?
Legislația existentă, care pare să se concentreze paradoxal pe monitorizarea calității apei și pe rețelele publice, uită complet de obligația de a asigura puncte de hidratare gratuite, transformând totul într-un labirint de reglementări care nu par să ajute pe nimeni. Și uite cum cetățenii ajung să cumpere apă îmbuteliată, în special cei care se simt constrânși, pentru că așteaptă prelungit, și se face referire că inechitățile sociale sunt exacerbate, afectând pe cei mai vulnerabili: elevi, pensionari, persoane cu venituri mici, și cred, putem spune că nimeni nu se preocupă serios de generația cu anxietăți date de cantitatea de deșeuri de plastic produse.
În continuare, știm că autorii proiectului cer instituțiilor să tragă tare la obligații clare pentru a amenaja dozatoare de apă potabilă, dar oare acestea vor apărea peste noapte, sau rămâne doar o poveste frumoasă? Aceste dozatoare trebuie amplasate în tot felul de colțuri, uneori chiar și în locuri care nu par adaptate la racordarea la rețele de apă, dar marea întrebare rămâne: cine va verifica dacă acestea funcționează?
Dacă vorbim de reguli stricte privind funcționarea dozatoarelor, se pare că acestea vor trebui să conțină pahare de unică folosință, dar poate din materiale biodegradabile, să existe un contract cu o firmă care să asigure mentenanță, dar iar ne întrebăm: acest proiect, cât de repede va fi aprobat de Parlament și promovat de președintele României, rămâne de văzut.
