2026: Anul Apocalipsei Economice sau Oportunitatea de Renaștere a României?
Președintele AmCham, Vlad Boeriu, atrage atenția că 2026 ar putea fi un an decisiv dar și de mare incertitudine pentru România, nu de alta dar vorbim despre tot soiul de reforme structurale care se impun mai ales în contextul aderării la OECD și finalizării unor proiecte promise prin PNRR, tocmai când alegerile electronice sunt în toi și lucrurile par să se ducă de râpă.
Atunci când doar 21% din firme consideră că situația e bună, adică o diferență uriașă față de 45% în trecut, simplu, ai de a face cu un mediu de afaceri plin de turbulențe, incertitudini fiscale și politice, și o lipsă de predictibilitate care duc companiile la un ghid al nesiguranței, dar asta nu e tot, mai e și teama de deficite și crize externe care bântuie peste noi.
Un studiu la care se face referire ca un soi de barometru economic surprinde, de exemplu, provocările cu care s-au confruntat nu doar firmele locale dar și cele internaționale, profitând pe principiul „multă mâncare și puțină voință” în 2024, an marcat de alegeri și fragilitate economică, iar agențiile de rating nu fac altceva decât să ne aducă aminte că retrogradarea nu-i departe.
Pe fundalul acestor realități, suntem informați că investitorii mai păstrează o fărâmă de încredere în România dar doar cu condiția ca toate acele reforme promițătoare să nu rămână doar la stadiul de promisiuni, în contextul în care 65% din companiile AmCham plănuiesc să investească, ce-i drept, în… următoarele 12 luni.
Prioritățile cărora ar trebui să se supună mediul de afaceri anul viitor sunt legate de aderarea la OECD și atragerea fondurilor din PNRR, dar nimeni nu pare să audă de presiuni în direcția necesității unei poziții strategice mai puternice în Europa (și nu doar!).
Iar dacă mai punem și tema corupției pe masă, a evaziunii fiscale și a digitalizării întârziate, am descoperit că România are mai multe frâne decât viteze, iar blocajul acestora nu face altceva decât să ne urce pe scara ei prăbușită a dezvoltării comparativ cu statele din regiune, care, după cum ne îndeamnă economistul nostru, ar trebui să ne inspire.
În contextul crizei economice globale și al instabilității politice care bântuie de prea multă vreme pe plaiurile mioritice, România se învârte într-un cerc vicios, iar riscurile macroeconomice sunt mari. Cu un deficit în creștere și datoria publică care devine din ce în ce mai apăsătoare, cu toate statisticile oricum pe sfert mișcate, ne întrebăm: e 2026 anul în care vom lovi cu adevărat în reformele esențiale sau vom continua să ne ascundem ochii sub pătură? Din păcate, toate semnalele indică o călătorie lungă și sinuoasă.
În concluzie, dacă ne bazăm pe cei de la AmCham, viitorul economic al României depinde exclusiv de cum vom alege să exploatăm sau să ratăm oportunitățile ce ne-ar putea redefini traiectoria pe termen lung. De fapt, este timpul ca România să renunțe la amânări și să ia taurul de coarne, altfel întreaga poveste devine un fel de basm cu final previzibil.
