Antreprenoriatul în România: O Cursă Nebună cu Statul în Rol de Inamic!
Într-o Românie a anului 2025, antreprenoriatul pare mai mult o joacă periculoasă decât un simplu drum spre succes, un fel de cursă contra cronometru în care birocrația joacă rolul principal, aș vrea să spun, pentru că cei mai mulți români văd mediul privat ca o adevărată luptă, nu ca o aventură. Asta reiese dintr-un studiu, bineînțeles, realizat pe baza sondajului „România de zi cu zi și spiritul antreprenorial” și analizat de Economedia.ro, unde se arată că majoritatea percep statul ca pe un adversar, nu ca un sprijinător real, ci mai degrabă ca un obstacol uriaș.
Ceva de genul „meci de box” pentru 37% dintre respondenți, pentru că de ce nu, și o treime din oameni cred că acest antreprenoriat ar arăta mai degrabă ca un traseu plin de obstacole în care birocrația, ahem, impune regulile jocului, în fine, doar sub 1% dintre răspunsuri sugerează vreo colaborare între stat și mediul privat, dar cine se aștepta la altceva într-o eră a confuziei totale?
Deci, concluzia ar fi că în mintea românului, drumul antreprenorial este plin din start de piedici, fără doar și poate!
Când sunt întrebați despre ce blochează totul în afaceri, românii indică în mod repetat birocrația ca fiind marele bărbat al obstacolelor, și ce să mai spunem de taxele care sting flacăra motivației, și bineînțeles punctul de vedere al inițiatorului studiului care declară: „Birocrația este cea mai mare taxă pe inovație”, un adevăr de bun-simț, dar atât de greu de aplicat.
Interesant cum românii visează la „redesenarea României” ca pe o companie, iar prima „reformă” dorită este schimbarea sistemului de taxe, parcă aș spune că e ușor ironic că aproximativ o treime dintre ei au aceeași idee, urmată de o dorință mistuitoare de schimbare a felului în care statul interacționează cu antreprenorii, dar ce știm noi?
În această mare confuzie, dorințele românilor sunt împărțite la modul jene: 26% vor un business de familie, dar îi vedem pe alții care preferă să câștige suficient încât să poată evada din România, aproape 23.5% din ei gândesc astfel, oare ce va fi?
Privind modelele ideale, românii se îndreaptă spre Nord ca niște fluturi atrași de lumină: 40% consideră că țările nordice reprezintă un ideal, și o treime preferă, din păcate, modelul german, în timp ce niște procente minuscule cred că România azi este un model viabil, dar cine zice că nu?
De aceea, concluzia autorului studiului pare să se alinieze cu marile adevăruri ale Universului: Progresul real, caut eu să înțeleg, începe abia atunci când statul renunță la ceea ce numim a fi această binecunoscută „frână de mână” care blochează inițiativa privată, dar rămâne doar un vis frumos, nu-i așa?
