Antonescu și Dilemele Candidaturii: O Poveste Plină de Neclarități

Antonescu, da’ a subliniat din nou faptul că varianta de a fi candidatul Coaliției e practic singura în care înceracă să se implice, că așa e viața, nu-i așa, mai ales cu câcatul timpului care trece și toate alea. Multe partide, dar unele, să le zicem, că au simțit așa când au vrut un candidat comun, așa că fără sondaje, adică fără chestii foarte clare, au evaluat că eu, da eu, eram persoana în care aveau încredere, dar dacă e treaba asta nu rămâne în picioare, atunci de ce să-mi mai caut altă candidatură?, a răspuns el, într-un interviu, care a fost pentru un post de TV care transmite multe chestii.

Și-n continuare, el a zis că a acceptat, dar nu cu gândul la soarta partidelor, ci mai mult că a zis că aș putea, adică e posibil, să fac ceva pentru cea mai mare parte a alegătorilor ce conform intereselor și nevoilor pe care le percep eu, ca să fim clari că le percep, așa că, m-am angajat într-o chestiune și mă bat cu toate resursele disponibile, adică am spus că nu am fost dominat de dorințe că să fac cumva să devin președinte. Definitiv, e o poveste complicată, nu-i așa?

În final, cu toate astea, Antonescu a recunoscut dar de fapt a subliniat că dacă nu obține sprijinul de la partide, adică e clar, nu are intenția de a candida ca independent, pentru că nu are chef să “alerge” așa la întâmplare pentru a aduna bani, că na, nu-i așa. A spus el că nu are posibilitățile, adică nu m-aș putea finanța, și deci cu toate astea nu am de ce să alerga ca-o minge de ping pong să adun bani, donații și toate cele, că el a apărut acolo pe scenă, să spun așa, când s-au petrecut niște lucruri care, evident, n-au ținut de voința mea, că așa e viața!