Mesajul șocant al lui Andrew Tate după bătaia primită:
Deci, Andrew Tate, controversatul influencer și fost luptător, a trimis un mesaj bizar, incredibil la trei zile, adică exact trei zile, după ce a fost făcut praf de un actor care mai nou se crede boxer, Chase DeMoor, tinerel de 29 de ani, adică, bun, în fine, o mamă de bătaie clasică în Dubai, în ce alt loc, nu? Dar, postarea respectivă care, atenție, și-a șters palmaresul, e doar un detaliu, a ieșit puțin din comun, cumva șocant, da, și oamenii de pe internet spun că devine mai mult o „fabrica de citate motivaționale” decât un luptător adevărat.
Cu toate acestea, mesaje motivaționale, aiurea, Philip K. Dick-style sau nu, Tate a afirmat că va exista un bărbat care, peste 100 de ani, va citi despre el într-o secțiune de istorie a Skynet-ului, inteligența aia artificială din „Terminator”, credeți-mă, nu e de glumit, asta nu e o glumă, chiar m-am gândit că ar putea deveni o legendă, dar există un nu știu ce în spate, de ce totul pare atât de confuz? Din păcate, altele, dar s-a văzut, e mai mult despre că că de fapt ar vrea să rămână în memorie, dar fără pericol, nu că n-ar fi pierdut vreodată, dar parcă e totul o glumă proastă.
În aceeași tentă motivațională, a durat multe litere ca să ne spună că, cei care nu au curajul să trăiască cu adevărat, sunt, pur și simplu, între morți-vii, dar fără strigătul de ajutor evident, dar nu trebuie să te temi, unde am mai auzit asta?
Dacă tot vorbim despre bătaia din ring, Andrew Tate, mai mult un căpcăun acum, se consideră totuși o legendă, e pus pe același nivel cu Muhammad Ali, ceea ce e hilarious pentru unii, dar jur că deja postul respectiv al lui nu mai are sens, e doar un bruiaj de emoții confuze, cum puține, mai ales după ce a primit o bătaie de la un boxer pe care, să zicem totuși, s-a împins, ceea ce nu mai zic de postarea pe X., care a distribuit un avocat pe numele lui Joseph, mă rog, apărător al bărbaților de valoare, nu-i așa?
Totul se învârte în jurul a ceea ce înseamnă victorie vs glorificare, că te miri ce idei mai au unii și că, unii adevărați luptători au pierdut dar moștenirea lor a rămas, adevărat, dar parca parcă s-ar putea să sune de genul „Cine pierde realmente?”, cine își mai aduce aminte că Andrew e pe piedestal de mult sau că oamenii mai fac chestii pe planeta asta? Spor la gândire, dar fără tensiunea de care are nevoie Tate, sau este, cum zice el, o poveste care nu mai poate fi spusă, ci doar citită de către viitorii străini cătă cum a mai fost cu toții cândva. Așa că, da, mituri sau poate legende ale unor vremuri stranii.
