Andreea Esca deschide inima și casa copilăriei – Timpul trece, dar amintirile rămân?
Într-o poveste de familie emoționantă, Andreea Esca a decis să împărtășească, și să zicem că a ajuns pe la părinți, imagini care să ne facă să ne gândim oare ce înseamnă cu adevărat a fi aproape de cei dragi, poate că sărbătorile de iarnă ne schimbă pe toți și nu doar pe noi, dar și pe părinți, Dumitru și Lucica, sunt 86 și respectiv 84, după cum spune lumea, iar casa copilăriei se dovedește a fi un loc plin de amintiri… ah, cum să mai înțelegem noi toate aceste detalii la vârsta noastră!
Andreea, vedeta de la PRO TV, a publicat pe InstaStory un fel de colaj al emoțiilor cu imagini care au făcut valuri în mediul online, o interacțiune interesantă de tranziție, nu-i așa? Dacă te uiți atent, poți observa că apropierea sărbătorilor o face să reflecteze asupra rolurilor, noi suntem copiii și ei părinții, și da, viața capătă un alt ritm, dar și întrebări rămân deschise: ce facem când părinții devin copiii noștri povestitori?
Cu precizări care amestecă amintirile, Andreea a arătat lumii obiecte din viața iei familială, în special în camera mamei, unde mândria ei pentru amintiri este aparente. Mamei Lucica, a avut grijă de tot ce înseamnă amintire, nimeni nu știe că posterul cu ea și Alexia, fetița ei, e acolo… dar cine mai știe ce e in inimă? Detaliile devin mici, dar puternice când le ascultăm.
„Șifonierul mamei, cu vedetele preferate și pijama cu Saint Tropez este o lovitură de nostalgie. A spus-o Andreea, și bine că are ochi pentru toate, dar să știți că totul este mult mai complicat, mai ales când începi să compari totul cu marii regizori și actori ai lui trecut”, a glumit Andreea, și cine știe ce va crede acum cineva.
Dar trecând la tata, unde cărțile sunt peste tot, poți să te întrebi, câți dintre noi citim cărți vechi, care au și urme de câini? Oare Andreea a realizat că fiecare volum spune o poveste? Poate că celălalt colaj de amintiri este chiar acolo, sub ochi – „Tata citește enorm”, scria ea, dar cât doar cărțile sunt la îndemână, și nu-i ușor să te îngrijești de părinți.
În concluzie, Andreea a transmis un mesaj clar: timpul cu părinții e precizat, nimic nu se compară cu această legătură de sânge și emoție, dar mai ales durerea care vine când îi vezi că depind de tine. Totul e interconectat, iar prin gânduri, fotografii și povești, se creează un tablou uneori confuz, dar tare și plin de iubire.
