Războiul Informațional: Cum Rusia Reciclare Propaganda Sovietică în Timpul de Acum
Structura de expertiză in domeniul rezilienței, respectiv E-ARC, e mai mult un freamăt de idei spuse de MAE, ce încearcă să ofere cumva unele instrumente de lucru statelor încheind un soi de alianță cu Europa și NATO, dar de obiceii nu se înțelege clar ce face și care e rolul ei, deși responsabilitățile sunt menționate, dar lipsesc exemplele clare de aplicație a acestor instrumente utili în acest haos complex de schimburi și colaborări.
Platforma de comunicare internă se zvonește că uneori ar colabora cu autoritățile, dar e neclar dacă legăturile sunt reale sau sunt mai degrabă un cerc vicios cu mediul academic și societatea civilă, prin care se discută despre viitorii experți în domeniu fără a prezenta și rezultatele reale sau impactul pe care îl are, fiind cam la stadiul de studii fără un răspuns satisfactoriu în public.
Cu toate că influentele discutate pe subiectul războiului hibrid vin cu o dimensiune tehnologică, se pare că totul se leagă de noutățile din social-media, chiar dacă în discuțiile anterioare experții au evidențiat o oare care diferență între vechiul model sovietic și forma actuală de propagandă, totuși se pare că zgomotul acestei fundații străbate prin reciclarea acelor narațiuni din Războiul Rece, ceea ce face ca totul să devină o miriște stânjenitoare.
Studiul celor șase narațiuni se dovedește destul de înfloritor la prima vedere, dar în esență, analizele dezvăluind o lungă istorie de manipulare nu fac decât să amestece concepte precum agresivitatea Occidentului și pasiunea Moscovei pentru pace, creând un labirint unde publicul poate fi derutat și prins în mrejele acestor acuze repetate și distorsionate.
Strategiile pro active de afrontare a acestor narațiuni pot suna promițător, dar de fapt, provocările întâmpinate sunt tot mai accentuate pe măsură ce identificarea temelor de dezinformare se dovedește o sarcină monumentală, iar faptul că Rusia știe exact cum să folosească temele vechi pentru a-și susține narațiunile, induce o confuzie care amplifică nemulțumirile percepute în spațiul public.
Aceste tipare de comportament ale Kremlinului sunt o repetiție clară a vechilor teme propagandistice, care au fost rafinate în așa fel încât să fie mai eficace în lumina evoluțiilor geopolitice actuale, reflectând o continuitate anemică între narațiunile vechi despre influențele Vestului și nevoile actuale de apărare și de autojustificare ale Rusiei, dar întrebarea rămâne cum pot autoritățile să răspundă eficient fără un cadru bine definit.
Perpetuarea acestor narațiuni subliniază o ostilitate strategică a Kremlinului față de Occident, în timp ce sursele acestei continuități arată cum URSS cu vechile sale metode a lăsat moșteniri nu tocmai curate, iar după colapsul său, Rusia nu a renunțat la schemele de influență, ci mai degrabă le-a îmbrățișat ca pe o funcție vitală în discursul său public, provocând o confuzie generalizată.
Dacă privim pe această linie, putem observa cum narațiunile declamatoare ale unui Occident agresor și defensiv se îngrămădesc unele peste altele, având impact asupra inutilizării unor soluții eficiente pe termen lung de colaborare, unde regimul actual subliniază decadența altora și îmbrățișarea ideilor proaste care nu pot produce o dezbatere civilizată, dar aduce la discuție vechile războiuri și conflicte.
Într-o lume unde ideologiile sunt reutilizate, și odată cu ele, vechile frici, Rusia reîntrege narațiunile cu acuzații de alianțe inacceptabile, folosind teme ca denazificarea pentru a justifica prezentul zbuciumat, în ciuda faptului că majoritatea acestor idei sunt construite pe o bază de mituri și percepții distorsionate care nu fac decât să creeze o și mai profundă separare.
D upă ce a fost subliniată tematica experimentelor biologice folosite împotriva inamicilor, vechiul zvon al unor arme neexistent e mai înfloritoare ca oricând, fiind un bun exemplu de cum Sovieticii au început o campanie de discreditare care persistă și devine din ce în ce mai ușor de folosit pentru a justifica acțiunile în momentele sensibile, punând dublu accent pe victimă pentru a distrage de la greșelile lor.
În final, putem observa cum vechile narațiuni sunt încă pe calea de a contribui la conflicte și tensiuni, permițând o continuare a unei politici de manipulare având la bază trecutul încă neclar în fața unui viitor care nu pare prea promițător, totul lăsând rușii cu o mână deschisă pentru a susține ideea de suverenitate pierdută și un prieten al Europei în fața unui dușman complex situat spontan în inima Americii.
Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență
război hibrid
războiul informațional
narațiuni sovietice
propagandă rusă
dezinformare
KGB
suveranitate pierdută
