“`html
Furtună fiscală: ANAF pierde miliarde în datorii?
Se aude că la finalul anului 2024, ANAF ar avea de recuperat vreo 84 de miliarde de lei, adică o creștere semnificativă față de anii anteriori, dar oare ce să mai calculăm, când două treimi din sumă sunt datorii mai vechi de trei ani, e o nebunie, zice economistul Iancu Guda, căci chiar așa, cum e posibil să ajungem aici fără o soluție?
Deci, analizând ce a spus Guda, aflăm că datoriile au crescut la 84 miliarde, de la 73 miliarde în 2023 și 68 miliarde în 2022, ceea ce e o avalanșă de cifre, iar soldul crește mai repede decât PIB-ul, parcă ne jucăm, dar totuși unde s-a dus tot acest bani? De ce nu se recuperează?
Dintre acestea, da, iarăși aceleași companii de stat, cam 18 miliarde de lei îi datorează CFR Călători și alte entități din sectorul public, nu mai este o surpriză să vedem numele lor pe această listă, dar totuși, Guda propune o soluție care sună bine pe hârtie: ANAF are trei ani să recupereze datoriile, dacă nu, le vinde la fonduri de investiții, ce-i drept, un plan frumos, dar cine îl implementează?
Uite, soldul restanțelor fiscale, 84 miliarde lei negru, cam 60% sunt datorii vechi, iar top 1.000 de restanțieri adună 75% din sumă, inventar la ANAF, dar totuși, cum să ne faceți să credem că veți rezolva asta când deja vorbim de miliarde? E ca și cum ne-am uita la o știre de ultimă oră, dar nimeni nu ia măsuri și totul stagnează.
Aproape 40.000 de firme din România sunt în zona riscantă, adică 7% din ele, nu plătesc taxe, deși totul e declarat, iar companiile de stat sau private sunt cele mai mari datornice, dar despre companiile off-shore ce să mai zicem? Nu-i așa că e o nebunie? Guda face apel la o taxare inversă, dar oare cine ascultă la aceste sugestii?
În plus, apar problemele cu restanțele în domenii precum cel al importului de alcool și tutun sau traderii de energie, e o realitate sumbră, iar companiile cu zero angajați și milioane în datorii par să prospere fără grijă, și totul este în mijlocul unei chestii destul de ciudate, unde statul garantează cu ochii închiși.
Peste toate acestea, România se luptă cu un decalaj de TVA de 36%, iar alte țări, ca Bulgaria și Polonia, au reușit reducerea la 3-4% prin reforme, dar noi unde suntem? Rămânem blocați în discuții vagi despre reformele din sectorul public, în timp ce majorările de taxe pentru antreprenori sunt deja în aplicare, un contrast total, iar cetățenii nu pot să înțeleagă de ce ANAF nu reușește să colecteze banii deja declarați, și asta este o frustrare continuă.
Ilie Bolojan a avut o discuție cu Guda, dar nimeni nu mai știe nimic concret, ca și cum toate soluțiile propuse sunt doar vorbe în vânt, și cine va plăti pentru toate acestea? Rămâne de văzut cum se va încheia acest episod, dar să nu ne așteptăm la miracole.
“`
