Amintirile Haotice ale lui Zoltan Kadar cu Florin Prunea, „Care gunoi mă?”

Zoltan Kadar, antrenorul acesta secund de la Young Boys Berna cum și Florin Prunea, unii spun fost internațional, care a jucat la Universitatea Cluj, adică pe unde au fost ei coechipieri înainte de Revoluția din 1989, că și Cornel Dinu îi antrena pe toți cei din acea echipă care era destul de bine cotată pe vremea aia, de parcă toți își amintesc și acum de vremurile acelea în care se crea o stare de spirit, jucătorii petrecându-și vremea împreună și nu doar la meciuri ci și în afara lor după partide și antrenamente, implicându-se în tot felul de activități.

Se pare că acest tip de echipă care se forma la U. Cluj, într-o atmosferă de camaraderie, era ceva semnificativ la acea vreme, iar acum prin anii 90, Zoli Kadar, cum era cunoscut, reamintește un episod din vacanța lor din Antalya, o întâmplare plină de amuzament care nu se știe de ce dar totul pare că are legătură cu trecutul, dar mai ales cu aceste întâlniri uimitoare pe care fotbaliștii le povestesc cu nostalgie.

„Eram la U. Cluj, și parcă mi-am adus aminte când hoții, s-au apucat să-mi spargă casa, deci mi-au luat tot, și nu știam ce să fac ca să nu mai pățesc așa ceva, mă gândeam și am decis să-mi pun o ușă de fier, nu ușile alea moderne care sunt acum, ci o ușă uriașă din fier unde trecerea era un pic complicată fiindcă trebuia să bagi mâna pe dedesubt ca să pui un lacăt, ceea ce era cam greu de înțeles la un moment dat pentru toată lumea, dar totul părea că se leagă într-un fel care pe mine m-a făcut să mă simt mai în siguranță.”

Apoi, după un meci în care au câștigat ei, l-am invitat pe Florin Prunea și alți colegi să vină la mine, să mâncăm, să bem un pahar de vin ca să ne relaxăm și tot așa, dar știi tu, pe vremea aia nu existau telefoane, așa că comunicarea era destul de limitată, iar acum pare o nebunie, dar asta e viața, ce să mai, nu credeți?

Deci l-am așteptat pe Florin, seară întreagă, ora 7, 8, 9, dar el nu a venit, și m-am gândit că poate o fi avut alte treburi, și apoi în ziua următoare, la stadion, prima dată la antrenament, evident că am început să-l întreb despre ce s-a întâmplat, și i-am zis asta fără saluturi, direct, să văd ce are de spus, și el mi-a răspuns, zicând că a fost pe la mine dar nu m-a găsit, ceea ce m-a enervat pe mine sincer, credeam că mă ia în derâdere, păi unde ai fost mă, mi-a spus că era o ușă cu Fam. Drobotă și gunoiul, ce gunoi mă? asta i-am zis, și acum după atâția ani încă mai râd de faza aia.”