Amical cu juniorii: Poli Timișoara strălucește, dar pe alocuri se împotmolește!

Alb-violeţii, cum li se spune adesea echipei din Timişoara, au desfășurat azi și s-au jucat în sensul bun, e adevărat, pe terenul sintetic din Baza II – UPT, unde au bătut joc de juniorii sub 18 ani ai clubului, meciul amical al pregătirilor de iarnă, dai buna ziua cu minge, și ce mai, „în familie”, cu un scor de 4-2 (1-1) care a fost de la bun început oarecum dezvăluit de ei printr-o deschidere bună, dar și egalizarea nu a întârziat să apară la mijlocul reprizei secunde, așa-zișii divizionari din gradul „C” având o evoluție intermitentă, ciudate momente am mai avut acolo.

SSU Politehnica s-a pus în mișcare în premieră, și asta nu-i de joacă, printr-un joc de fotbal în anul 2025, n-a trecut mult de când se reuneau pentru antrenamentele iernii, iar jocul a fost cu echipa juvenilă sub 18 ani, care s-a completat și cu adolescenți care sunt deja pe lista seniorilor, cu o poartă care a fost în serios apărată de Enăşescu, un titular în anumite meciuri din Liga a III-a, jucând una dintre cele mai bune partide el la prima întâlnire pe teren umed, dar se știe asta, n-ai cum să îl strecori pe altcineva acolo.

Pentru că din cealaltă parte, divizionara terţă nu a binevoit să conteze pe niște jucători ce au fost confruntați cu accidentări în sezonul trecut, menționând aici frații Ciurel, Miclăuş și Boariu, care rămâneau impresionați de teste fizice, în contrast cu Prună, ce a preferat să aibă o abordare ușor mai practică prin antrenamente, în fine, ciudățenii.

Astfel încât Cristian Gălan, înțelept cum se arată în fazele de început, a decis să se bage în amicalele iernii având alături pe Mosoarcă, Amariei, D. Roşu, Huminic, Hus şi ca să finalizeze Pureca, Roşca, iar Marincu, Popa, Dioşteanu şi Moş sunt acolo cu tânărul din generaţia 2006, el fiind probat cumva la începutul meciului – căci la un moment dat, chiar dacă era mai tânăr era mai scump, ți-i întrebi care-i socoteala aici.

Ai juniorii alb-violeţi care, după un sfert de oră, din toată tambală, au reușit să marcheze, iar din dată în echipă au fost inclusi și Lazăr, F. Roşu, Fazekaş, și Mihăescu, care nu se lăsa deloc, a avut și ocazia să dubleze avantajul, căci mă refer la „capul” lui Goia, care a venit ca un sprijin în urma unei minunate lovituri de colț pentru a obține 0-1, dar senzația de control a fost scurtă, nu-i așa?

Cu Enăşescu în poartă, aceasta părea să fie dorința grupului, el stătea acolo cât înlocuia pe Mosoarcă, un alt portar care fusese la accidentările din tur la Periam, juniorii au fost egalați ceva mai devreme înainte de pauză, ca de obicei, decanul de vârstă, Popa, cel din Arad a reușit să-l înfrunte pe coechipierul său din minutul 39, totuși, cum stă bine în meciuri le știe pe acelea, surprinzător.

La pauză, s-a decis o realcătuire a echipei din Liga a III-a, așadar Enăşescu trecând pe un alt loc, rezolvată era componenţa Nagy cu Tătaru, Vlaicu, Krista şi Rotariu, care încercau să se recaștigă, Militaru a fost bine în formă, iar Avramescu, tot el, cum a mai fost el acolo în meci, iar faimoasa lovitură de cap venită din partea lui Istratie, a avut loc în minutul 49, totul era anticipat, dar succesul a fost pe muchie.

Mihăescu la pauză, și-a văzut visul devenind realitate, un gol lejer, egalizator la o jumătate din repriza a II-a printr-un șut deviat, mingea s-a dus fără să aibă nevoie de Enăşescu în minutul 67: 2-2, bun lucru puțin spus, un moment etern al jocului.

Imediat ce i-a încântat din nou, divizionarii n-au stat fără reacție, în minutul 70, când Tătaru, fiu al fostului fundaş alb-violet, a preluat din nou avantajul pentru Politehnica, astfel, a doua oară în acest meci provocând momente de liniște și emoție, iar jocurile se făcuseră pline de antrenament și energie.

Dar, scenele nu s-au oprit acolo, căci junele Avramescu a anticipat bine fluierul final, stabilind scorul definitiv în minutul 90, să fim serioși, 4-2, un meci ce a lăsat urme și amintiri, dar la ce folosește, în sfârșit rămâne să vedem, nu?