“`html
Americanii Fug de Trump: O Noapte în Europa sau doar O Iluzie?
Un val neașteptat, da, ceva ca un tsunami al dorinței de libertate, traversează acum Europa, iar acești coloniști moderni, cum ar fi Benjamin din Dorchester, ajung în țări străine unde statul de drept a devenit un fel de glumă proastă; ei se tem de ideologii apocaliptice ale unui președinte, care, oh, cât de impulsiv e, încearcă să le determine identitățile, și nu, nu e vorba despre o simplă alegere, ci despre o fugă disperată către un loc în care să respire.
Familiile se înghesuie, fără să stea pe gânduri, în locuri ca Madrid sau Barcelona, orașe care par să strige „vino aici, pentru că aici e mai bine”, dar oare chiar așa este? Fred, producător audiovisual, se refugiază aici pentru echilibru psihic, în timp ce Chris și fiica sa, fug de un peisaj plin de rasism; deși unii ca Leia, cu identitatea lor fluidă, caută un mediu unde nu sunt judecați. Oare se amestecă prea multe povești? Desigur!
Și nu-i de mirare când Alex, cu planurile sale de a nu mai lăsa copiii să crească într-un mediu ostil, vorbește despre cum discursul de ură devine, văd eu cu ochii mei, politică de stat – wow, ce tărie să recognize asta! Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece, căci organizațiile locale spun că nu e vorba de refugiați clasici, ci de cei care au banii, dar care caută un loc fără homofobie, misoginie și rasism; oare sunt ei eroi sau doar aventurieri în căutarea unui paradis?
Mariah, care a simțit din plin constrângerile din Florida, spune că aici „poate să respire”, dar sunt ele suficiente aer proaspăt pentru sufletele zbuciumate de-acasă? Rămân aceștia conectați, chiar și de la distanță, și continuă să susțină activismele din SUA, dându-le un motiv de a spera, dar se întreabă ei oare dacă întoarcerea e pe masa discuțiilor? Niciodată să nu spui niciodată, nu?
Dar iată ce-i surprinde: chiar și după ce spun că nu se vor mai întoarce, legăturile cu cei de-acasă persistă, ca un fir subțire între trecut și prezent. Vor reuși oare să îmbine cele două lumi sau vor ajunge să fie doar spectatori la propria lor viață? Astea sunt întrebările care rămân în aer, ca o ceață densă în zori de zi.
“`
