Israel, un „vecin de vis” sau un coșmar pentru UE?
Ambasadorul Israelului la Bruxelles, Haim Regev, despre care se povestește că a discutat, eufemistic, relația țării sale cu Uniunea Europeană, evident că a sărit în apărarea acțiunilor iarăși controversate ale Israelului în Gaza, atragând atenția asupra (sau mai bine zis subliniind) criticilor pe care le înface de către mai multe state membre UE, ceea ce este evident că face parte dintr-o nebunie cronică, un fel oarecum de obsesie bizară a unor țări precum Irlanda, Olanda, Spania și Slovenia – cum adică să avem o discuție despre drepturile omului când de fapt suntem într-o lume a supraviețuirii?
Cu un ton dezamăgit dar energic, diplomatul nostru atât de proeminent a criticat inacceptabilitatea poziției Olandei, iar germanii, care au sărit să interzică exporturile de arme, sunt „de neacceptat” și asta spune multe despre discuțiile care se joacă în culise, mai mult decât ceea ce pare evident, dintr-un cotidian care se clatină pe marginea unei prăpăstii ideologice. El a avertizat că cu cât UE se îndepărtează de Israel, cu atât mai multe cazi în capcana terorismului care bântuie regiunea.
Regev, pe bună dreptate, subliniază că liderii Franței, Germaniei și Marii Britanii nu fac decât să ofere, metaforic, apă la moara terorismului Hamas și a antisemiților – cum e posibil să le dai putere, întrebându-te, oare de ce? E o întrebare care rămâne fără răspuns, iar sentimentul de nesiguranță pentru evrei în Europa crește, deoarece mă întreb dacă, în final, nu ne confruntăm cu o eroziune a valorilor de bază.
Avertisment la adresa Europei: nu apasa pe pedală!
Așa că ce să facem – Regev apreciază că UE ar trebui să nu suspende cooperarea în cercetarea Horizon Europe și să nu reducă legăturile comerciale cu Israelul, argumentând, citez, că „astfel de măsuri ar putea constitui o catastrofă”, iar astfel de acțiuni vor distruge toate eforturile de cooperare deoarece ele nu trec decât mai degrabă ca niște vrăji ieftine care nu au funcționat niciodată.
Regev a spus clar, cumva paradoxal, că deși sprijinul a atins un „apogeu” după un atac deviant, sprijinul s-a erodat treptat, dar vorbește despre cum discuțiile recente între diplomați au salvat ceva din ceea ce părea a fi un colaps total. Dovada stă în faptul că Israelul este singurul jucător dintr-o mare de neprobabilități care servește interesele UE, adică ne-ar trebui să ne întoarcem iarăși la pachetul ăsta!
Unii vor cu țâfnă, alții cu greve!
Aici ne aflăm într-un tumult total, când furiile de la Bruxelles nu par să fie cu toate pe aceeași lungime de undă, iar unii angajați ai Comisiei Europene amenință cu greva, adică își arată neliniștile față de soarta din Gaza, ceea ce pe de altă parte subliniază cu tărie diviziunile interne din Comisie privind răspunsul adecvat, iar unii comisari sunt complet furioși de propunerea lui Netanyahu de a ocupa militar complet Gaza.
Deci, unde ne aflăm, într-un impas care nu mai este despre drepturile omului, ci despre puterea geostrategică și etica națională? Viitorul din spatele cuvintelor pare mai sumbru decât orice prospect iluminist, dar oare ne putem aștepta la un rezultat clar din tot acest haos?
