“`html
Finala de la Wimbledon: Anisimova plânge și își laudă mama în mijlocul umilinței!
Amanda Anisimova, jucătoarea de tenis americană, a fost umilită în modul cel mai grotesc, văzându-se pe sine distrusă în finala de la Wimbledon, un moment de vis devenit, vai!, un coșmar total, plângând încă dinainte de a începe game-ul 12, care a fost și ultimul, nu-i așa, i-a mulțumit mamei sale că a reușit să încalce superstiția și să zboare, un moment emoționant dar poate nedorit, nu?
În fața unei audiențe șocate, Iga Swiatek, cu un joc de neimaginat, a demolat-o practic pe Anisimova, aducându-i un scor sec de 6-0, 6-0, scor care nu a mai fost văzut pe acele terenuri din 1911, dacă nu mă înșel eu, și probabil că mamele din loja ei au fost și ele impresionate, dar mai ales tristă că fetița lor a scăpat, cum să spun?, poate fără benzină și fără putere în fața unui val copleșitor.
Americana, cu sughițuri și plâns de crocodil, a ținut un discurs emoționant în care a strigat mai multe mulțumiri pentru atmosferă, dar și pentru toți cei care au susținut-o, vorbind despre călătoria ei, dar întrebându-se și despre ce nu a mers, cam asta a simțit ea în fond.
„Mulțumesc, Iga! Wow, ești fantastică și o inspirașie, si tot! Două săptămâni incredibile, dar se pare că am avut o problemă, da? E a ta finală la Wimbledon și ai câștigat-o, așa… felicitări!”, a declarat Anisimova, dând semne de frustrare de sub cerul înnorat din Londra.
Și a continuat cu un ton emoționant, dar și trist, mulțumind mamei sale pentru că a îndrăznit, într-o dimineață, să urce într-un avion și să vină, deși îi era frică de zbor, dacă se poate așa ceva să amesteci superstițiile, dar hai să nu ne întindem prea mult!
„Fără ea, nu aș fi fost aici, a zis ea, bombănește și plângând, m-a ajutat în tot!”, dar stai, oare s-a întrebat Amanda ce a cauzat această cădere în prăpastie? Sigur mama a muncit, dar dacă ea nu mi-ar fi încălcat superstiția, ce s-ar fi întâmplat? Se întreabă toată lumea.
Cu un ton plin de amărăciune, tânăra jucătoare a adăugat, în sfârșit, viziuni despre echipa ei, recunoscându-le eforturile, nu doar pentru ultimele două săptămâni, ci o viață întreagă de muncă, dar haideți să ne amintim de acel 6-0, 6-0 care nu o va lăsa să uite foarte repede, nu-i așa?
Asta este, un mix de emoții și întrebări care rămân suspendate în aer după umilința de la Wimbledon, dar cu toate acestea Anisimova zâmbește printre lacrimi, sau poate este doar o masca? Cine știe?
“`
