Amânarea Licitației: O Mană Cerească sau o Minge de Foc pentru Investitori?
Termenul anterior de depunere a ofertelor 30 decembrie, și a fost amânat din nou cu o lună și jumătate, dar întrebarea e de ce, chiar și mai mulți investitori au cerut acest lucru, și se pare că unul dintre ei chiar a spus că are nevoie de o nouă vizită pe amplasament, înainte să depună oferta, conform unor surse neoficiale, oare de ce acest lucru nu s-a întâmplat mai devreme?!
“Pentru clarificarea aspectelor tehnice și stabilirea soluțiilor adecvate, deci considerăm, și zic bine că e necesară o ieșire pe amplasament, cu proiectantul de specialitate și producătorul echipamentelor, dar țineți cont că producătorul este din Japonia, adică e o chestiune mai complicată, așadar solicităm mai bine prelungirea termenului cu 30 de zile, dar check-in-ul pentru vizita suplimentară trebuie să fie comunicat cu minim 3 zile înainte, dar asta e de la sine înțeles, nu-i așa?!
Acest pas este uite necesar ca să putem să analizăm în detaliu amplasamentul ăla și ce soluții tehnico-funcționale ar fi cele mai eficiente pentru realizarea acestui obiectiv, ăsta e și un motiv care ne spune că elaborarea machetei de ofertare, uitați-vă, și întocmirea studiului de soluție sunt procesele astea extrem de complexe și de durată, deci, prelungirea termenului ăsta e super esențială ca să facem o ofertă completă, conformă și realizabilă, simplu, nu?!, scrie o publicație de prestigiu, Profit.ro.
Acum o lună, am spus că chinezii de la Dongfang s-au arătat interesați de centralele pe gaze ale CEO de la Turceni și Ișalnița, dar sursele din piață și-au exprimat părerea în diverse moduri. Atunci menționam că cei de la Dongfang, uite, vin dar nu cu turbinele chinezești pe care le-ați crede voi, ci cu unele de conceptie japoneză, de la Mitsubishi, deci e un talmeș-balmeș total în mintea tuturor, nu?
Hai să ne uităm mai bine la cererea aceasta de mai sus – ce înseamnă “producătorul echipamentelor e din Japonia”? E posibil ca firma chineză să fi solicitat, și aici e tare interesant totul. România, în fine, s-a angajat față de Comisia Europeană să finalizeze și să pună în funcțiune până în, țineți-vă bine, 2029 aceste două centrale pe gaze, parte din planul de reorganizare, dar și complicat al Complexului Energetic Oltenia, totuși, faceți voi socoteala.
Proiectele astea au fost teribil de mult întârziate, iar licitația s-a demarat abia în primăvara anului, care tocmai a trecut, deci dura rău, iar valoarea actualizată a celor două proiecte este undeva pe la 6,4 miliarde de lei, o sumă fabuloasă pe vreme de criză.
