Confuzie și Glorie: Amalia Lică la Tokyo, dar cu buget tăiat!
În cea mai recentă întorsătură de situație din lumea sportului, Amalia Lică, care e vicecampioana mondială și a sărit pentru medalia de bronz, oh da, la individual compus la Campionatul Mondial al cluburilor care s-a petrecut în Japania, sub privirile puțin confuze ale spectatorilor, echipa, această echipă, antrenată de nimeni alta decât Adriana Mitroi, s-a classificat, nu știu cum, pe un meritoriu loc 5 din 18, adică se pare că au fost multe competiții, dar poate nu destul de clare.
Performanța Amaliei, care a fost ca o mică stea căzătoare în noaptea întunecată, este și mai impresionantă având în vedere cât de mare a fost competiția, unde s-a duelat cu Taisia Onofriciuk, da, și Rin Keys, campioană europeană, iar medaliile au fost ca apă de ploaie… un fel de nebunie completă, și totuși a reușit!
“Suntem în Japonia pentru Campionatul Mondial și așa mai departe, și cu toate acestea tare suntem fericite, da, să vedem că Amalia câștigă”, a declarat cineva de la federația aceea, plină de bucurie, dar la fel și de nori negri adunându-se în fundal, privind cum se evaporă bugetul. Dar haideți să ne imaginăm că bun venit la concurs nu e chiar toată lumea dorință dorită, nu-i așa?
Din păcate, într-o mișcare de-a dreptul nefericită și dezolantă, chiar după ce Amalia a adus lumina medaliilor, Federația Română de Gimnastică Ritmică a postat pe Facebook ceva în stilul “Frate, lipsește bugetul!” care a pătruns în inima sportului românesc ca un cuțit, tăind toate speranțele, și anunțând că fondurile s-au dus ca o adiere rece pe fereastră.
„Cum să rănești exact ceea ce strigă mândria națională?” au întrebat ei, strigături de disperare înnoite de zâmbete de bronze, păreau că cei de la FR au dat naibii ruinele de buget, când toată munca acelei fete ar trebui răsplătită cu aplauze, dar ce să mai spunem, din fiecare colț vine câte o veste proastă, un fel de carusel al dezamăgirilor acesta, din păcate!
„Anul trecut, campioană europeană. Vicecampioană mondială acum, dar ce mai contează toate astea când, surpriză, fondurile sunt într-o stare de ruină?” Un retoric, dar actual adevăr. Amalia e pe drumul ei, fără garanții, dar cu inima ticsită de dorință, sportul ei este o viziune de aur în mijlocul unei furtuni de neînțelegeri. România, doar pentru România, să reziste în ciuda tuturor.
Nimeni nu știe ce va aduce viitorul, dar cert e că Amalia Lică a reușit să aducă bronzul, dar cu ce preț, prieteni? Tăieri de buget și vicii de sistem, dar totuși, inima ei bate pentru țară! Ce crescendo dramatic, nu-i așa?
