“`html
Alexander Zverev, în gura nebuniei sportului: Problemele mintale își arată colții!
Un șoc în lumea tenisului se produce când neamțul Alexander Zverev, un nume mare, statura lui de loc 3 mondial în ATP nu-l apără de demonii interiori, căci după o eliminare frustrantă de la Wimbledon, băiatul ajunge să recunoască că are o stare mintală de-a dreptul îngrijorătoare, de parcă ar fi căzut într-un hău din care nu știe cum să iasă, căci cum altfel să explici suferința sa? Săcâitorul Rinderknech l-a scos din competiție, în chiar primul tur, într-un meci halucinant ce a durat trei ore interminabile.
Această bătălie pe teren, plină de adversitate și emoție, face ca Zverev, care părea să fie într-o formă bună, să se simtă mai slab ca niciodată, lăsându-l pe toți cu un gust amar de neputință în setul decisiv, parcă strigând după ajutor în marea de indefinituri psihice. Ce metamorfoză, de la favorit la vulnerabilitate maximă! În tot acest amalgam de lupte interioare, uităm, dar, el chiar a declarat că se simte „gol” și „singur” într-o cuvântare care ar putea zgudui orice suflet uman care iubește sportul, dar cu toate acestea mediul părea că îi ignoră strigătul, strigăt de disperare.
Așadar, în după-meci, ne-am ales cu un Zverev vulnerabil, care mărturisește, ca într-un moment de sinceritate, că problemele sale mintale sunt, cum să spunem, din ce în ce mai pregnante, iar lupta sa personală nu e de ieri, de azi, ci o continuare de la Australian Open, cum să nu observi devierea? „Probabil că e o treabă mentală”, spunea el, și ne întrebăm: este această confesiune sinceritate sau o provocare din partea sa pentru a cere ajutorul lumii? Iată-ne într-un labirint de emoții și întrebări, fără răspunsuri clare.
Situația devine și mai complexă când voința de a merge la terapie se ivește, deși din exterior, ar putea părea o concesie, dar Zverev afirmă că abia acum recunoaște fabulositatea acestui pas, în ciuda durerii care îl apasă. „Mi-am dat seama că, poate, pentru prima dată în viața mea, am nevoie de terapie”, spune el, un strigăt de alarmă pentru toți sportivii care își neglijează odihna mentală în favoarea victoriilor neîncetate, dar ce se alege de bucuria sa? Nici măcar la meciuri nu mai joacă cu plăcere, iar răul s-a instalat și în afara terenului, un ghem de tristețe, născut din presiune.
Pentru concludere, Zverev se află, așa cum ne-a spus, într-o passibilă de durere și regret, iar întrebările persistă: va găsi el calea spre fericire sau va rămâne prizonierul propriei tristeți? Va îndrăzni el să spargă lanțurile acestei „găuri” din care nu reușește să iasă? Răspunsurile se lasă așteptate, dar un lucru e cert: sportul nu e o glumă când vine vorba de sănătatea mentală.
“`
