“`html
Scenariul de război în Orientul Mijlociu: Îngrijorări internaționale la apogeu!
Într-o zi plină de întâmplări sângeroase și declarații incendiare, secretarul de stat american, Marco Rubio, a ieșit să facă valuri cu declarații fulgerătoare, având o lipsă de politețe evidentă în cuvinte – „foarte îngrijorat” – nimeni nu știe exact de ce, dar cu bombardamentele Israelului asupra Siriei în prim-plan, e clar că lucrurile sunt pe cale să devină foarte complicate, așa cum sunt de obicei, în Orientul Mijlociu, unde toată lumea se îngrijorează de toți, iar luptele continuă.
Rubio a spus că vrea să oprească violența, dar cu ce cost? Aseară, un armistițiu a fost răsturnat din nou, și între filmele de acțiune hollywoodiene și politică globală, nimeni nu pare capabil să înțeleagă de fapt ce este un armistițiu în aceste condiții, el a declarat că cu părțile implicate a discutat telefonic – dar care părți? Un întreg haos de nume care strigă forțat, dar nu se opresc din ciocniri.
Pe de altă parte, Antonio Costa, președintele Consiliului European, a sărit în apărarea suveranității Siriei, adică pretențiile sunt mari, dar deloc clare; el a cerut respect și așteaptă ca toți să se abțină de la violență – dar cine să asculte astfel de apeluri! Oare chiar cineva o să reducă escaladarea? Un apel pe rețelele sociale nu salvează vieți, dar mesajul este limpede: nimeni nu vrea să se bage în apărarea unei țări care se află continuu între ciocan și nicovală.
Desigur, detaliile nu se opresc aici, armata israeliană a lansat atacuri spectaculoase asupra Damascului, fiind în prim-planul acțiunilor militare; sediul central al forțelor armate siriene a fost lovit, dar motivul rămâne neclar: protejarea unei minorități religioase druze, o situație complicată care face pe toată lumea să se întrebe, care e miza adevărată?
Al Sueida, unde conflictele sunt la ordinea zilei, a devenit un punct fierbinte, iar Israelul se vrea salvator în timp ce acuză un guvern sirian de acțiuni violente, dar până unde se va ajunge? Minoritatea druză a tot refuzat să permită intrarea forțelor regulate în zonă, tensionând și mai tare acest joc al puterilor pe o scenă internațională deja îmbâcsită de interese ascendete bazate pe o poveste veche de secole.
Așa că, privind acești 80 de kilometri până la Înălțimile Golan, unde lucrurile devin din ce în ce mai încurcate, întrebarea rămâne: oare ce avantaje dezirabile există într-un astfel de conflict fără sfârșit? Întrebări multe, răspunsuri puține, ceea ce știm cu siguranță este că tensiunile se intensifică și nimeni nu știe ce se poate întâmpla mai departe, dar spectacolul continuă, ca și când ar fi o piesă de teatru tragic.
“`
