“`html
Reforma educaţiei: un atac la temelia statului român?!
Mihai Fifor, cunoscut pentru poziţiile sale vehemente, a ieşit, iată, la rampă joi, cu o declaraţie cu adevărat incendiară, postând pe Facebook, că noile măsuri din educaţie, da, alea care trebuie să ne salveze, vor duce, atenţie, la concedieri masive, la pierderea cadrelor didactice calificate, bine, majoritatea, cam toţi, şi la închiderea, aţi ghicit, şcolilor din mediul rural, iar în plus nici măcar nu au soluţii reale pentru transportul elevilor, ceea ce subliniază, cumva, o anumită neglijenţă crasă.
Pe de altă parte, Fifor aduce în discuţie nişte statistici nu foarte plăcute din Eurostat 2024, care spun că România, da, România, se laudă cu cea mai mare rată a părăsirii timpurii a şcolii din întreaga Uniune Europeană, 16,8%, comparativ cu media UE care e undeva pe la 9,3%, ceea ce oferă un context de-a dreptul alarmant în faţa măsurilor anunţate, care, conform lui, vor face lucrurile şi mai grave, dacă se poate, să fie clar.
Fifor subliniază realitatea cruntă din mediul rural, unde lipsa profesorilor suplinitori este deja o mare problemă, cam ca o pietricică în pantof, iar comasarea şcolilor, bine, va împinge mulţi copii către abandonul şcolar, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze cu adevărat, dar oare cine mai dă doi bani pe asta?
Conform lui, deciziile astea n-o să reducă semnificativ deficitul bugetar, dar vor aduce „daune uriaşe şi ireparabile” în viitorul apropiat, este ceea ce ne mai rămâne să auzim, adică o proiecţie sumbră. „Fără educaţie accesibilă şi de calitate, nu există dezvoltare, nu există economie competitivă şi, nu-i aşa, nu există nici securitate naţională”, a spus el, de parcă n-am fi putut anticipa acest lucru, calificând reforma drept „o crasă necunoaştere a realităţii din România” şi „un atentat la însăşi existenţa statului român”, cu alte cuvinte, un fel de declaraţie de război la adresa viitorului nostru.
Articolul, care ar merita un studiu de caz, poate fi consultat în varianta sa completă, pentru cei curioşi, Aici! deşi întrebările care rămân sunt multe, iar răspunsurile… sunt iarăşi, puţine.
“`
