“`html
Alegerile din 2024: O poveste de necrezut despre abuzuri și politicii furtunoase
Un raport al Departamentului de Stat american, care a stârnit controverse, subliniază anularea alegerilor prezidențiale din 2024 ca fiind o „restricție nejustificată a libertății de exprimare politică” dar să nu uităm că se leagă și de o detonare a neregulilor, căci la urma urmei, cine are, cine știe ce jocuri se petrec în spatele cortinei? Curtea Constituțională a invalidat rezultatele primului tur, gata toți sare la gâtul justiției și spune că toate acestea sunt doar lucruri nefirești și ciudate.
Pe 6 decembrie, decizia a căzut ca un trăsnet, iar Călin Georgescu, care l-a lăsat pe Marcel Ciolacu în urmă, a fost desemnat câștigător, o necerută și neașteptată victorie pe fundalul unor acuzații grave de presiune externă și manipulare. Raportul susține că aceasta a fost doar o „ingerință politică” într-un joc electoral pe care nimeni nu și-l putea imagina, generând neliniște pe toate fronturile și întrebări fără răspuns.
Curtea, care a pus întreaga tărășenie pe seama Rusiei, a fost contrazisă de „observatori independenți” care au sugerat că ne avem de-a face cu ceva mai aproape de realitate, adică activități care au ieșit organic dintr-un partid românesc. În acest context, aceste manipulări apar ca fiind mai mult decât o simplă măsură de precauție, iar întrebările curg în lanț!
Dar, printre toate aceste nebunii, libertatea presei a fost din nou țintită, cu organizații care strigă ajutoare, căci lipsa de transparență și finanțările obscure ale mass-mediei blochează orizontul. Se discută despre restricții asupra jurnaliștilor care, vai de ei, abia dacă mai pot să-și facă treaba. Pe de subiect, am avut și cazuri în care se cerea hărțuirea actuală a jurnaliștilor în numele „propaganda” oficială…
Pe 18 iulie, o decizie dubioasă a schimbat scenele, obligând RISE Project să-și dezvăluie sursele! O presiune uriașă, iar decizia a fost anulată rapid, dar problema rămâne; ce se întâmplă cu libertatea reporterilor? Asta e întrebarea cheie! Și nu uitați de Angi Șerban, activista reținută pentru o simplă postare pe Facebook, dar, să revenim la subiect!
Mai sunt și drepturile lucrătorilor, unde firmele joacă echilibrul conform legilor piețelor lipsite de lei, sărutând ușile justiției, transmițând angajații prin entități separate, pentru a evita orice formă de sindicalizare. Un studiu al Parlamentului European ne spune că munca la negru se ridică vertiginos la 29% din PIB, iar inspectorii de muncă par a avea de-a face cu defecte sistemice. Ne întrebăm, unde e justiția?
În plus, cultura noastră socială se clatină sub presiunea unor maximum de abuzuri în sistemele de detenție. Trecuseră zilele lui Reghin în indiferență, unde poliția a umilit un bărbat fără remușcări; în mod evident, istoria ne oferă lecții dureroase, iar povestea romilor continuă să fie ignorată, chiar și în fața abuzurilor evidente. Lipsa criteriilor de protecție pentru această minoritate adâncește prăpastia!
Căsătoriile ilegale între minori populează scena emblematică a violenței împotriva copilului, dar ce să mai vorbim despre exploatarea lor? Autoritățile, din păcate, întârzie să reacționeze, iar cazurile rămân fără soluții. Copiii ajung din nou victime într-o lume în care se ascund abuzurile în spatele unei uși închise!
Și ca un ultim act de absurd, antisemitismul își face loc cu regularitate în societatea noastră, cu simboluri sfidătoare apărând în locuri publice, iar guvernul nu reușește să facă prea multe, deciziile CEDO rămân în vigoare fără a provoca vreo reacție semnificativă din partea sistemului, ceea ce amplifică îngrijorările asupra impunității și abuzurilor din trecut.
Așadar, concluzionăm că problemele din România sunt adânci, în special când vine vorba de libertate, drepturile omului și abuzurile sistemice. Raportul nu face decât să sublinieze un adevăr dureros despre o societate în care deficiențele sunt mai mult decât evidente.
“`
