“`html
Apocalipsa mpox: OMS strigă după ajutor, dar unde sunt salvatorii?
Într-un haos de informații amestecate, haideți să vedem ce se întâmplă, pentru că, pe bune, epidemia de mpox care bântuie Africa, da, Africa, de parcă nu era suficiente probleme pe lumea asta, a determinat Organizația Mondială a Sănătății să tragă un semnal de alarmă, dar oare cine ascultă, întreb, cine ascultă?
Pe 9 iunie, Tedros Adhanom Ghebreyesus, mare director al OMS, a declarat, și nu mă întrebați de ce, că epidemia asta “îndeplinește criteriile pentru o urgență de sănătate publică” și ne îndeamnă la un sprint al solidarității internaționale, la un apel, care sincer, pare mai degrabă un ecou într-o cameră goală, cu ușile închise, pentru că cineva zicea că apropo de asta, au fost amendamente adoptate în iunie 2024 și s-a inventat un nivel de alertă mai mare, wow, dar de ce să ne panicăm?
Comitetul de urgență al RSI s-a reunit pe 5 iunie și ce a zis?! Că e grav, dar tot așa, cu o notă de optimism că “da, s-au mai făcut progrese”, dar chiar cu o situație în care numărul cazurilor crește, și da, și în vestul Africii, mai ales că sistemele de răspuns sunt la pământ și oricum, e nevoie de susținere internațională care, să fim realiști, lipsește de cele mai multe ori. Așadar, sprijin internațional continuu? E cam ca și cum ai cere apă în deșert, dacă mă întrebați pe mine.
Totul a început, sau mai bine spus s-a amplificat, în R.D.C. adică Republica Democratică Congo, unde 60% din cazuri se raportează, dar țara asta deja era comparată cu un mic orizont distopic, având parte de dintre cele mai mari ravagii, iar vecinii de prin Uganda și Burundi nu sunt departe de această dramă, doar așteptând colapsul să vină.
„Avem nevoie de o vaccinare strategică și țintită”, zice ținându-se de cap directorul OMS, dar câtă strategie avăm cu adevărat când banii sunt rari, și cei 147 de milioane de dolari ceruți, parcă sunt o himeră, așadar băieți, spuneți-mi și mie, cine va sări la datorie?
Mpox, o boală dintr-o familie de viruși care, pe lângă febra de intensitate sporită, își aduce și veziculele alea neplăcute pe piele, a fost descoperită prima dată în 1970, și a fost lăsată să bântuie doar în Africa, dar surpiza a venit în 2022 când a decis că e cazul să traverseze oceanele, afectând bărbații care, cel puțin, au un obicei mai aparte, dar privind contextul mai mare, cine știe azi care e lecția de dat?
Deci, ne întrebăm, la urma urmei, ce face OMS pentru a preveni un colaps global? Bănuiesc că se află într-o cursă continuă împotriva timpului, dar întrebarea rămâne, va fi oare insuficientă? Rămâneți aproape!
“`
