“`html
Apocalipsa Aproape: Războiul Mondial Între Ruinele Anxietății
O știre extrem de înspăimântătoare a făcut valuri acum câteva zile, când mai-mai că a provocat panică generalizată în rândul cetățenilor, iar Mark Rutte, secretarul general al NATO, a ieșit cu avertismentul că „Al Treilea Război Mondial ar putea fi, dar probabil, în următorii trei până la șapte ani,” adică îi poți lua pe cei din jur și să le povestești despre riscurile de atac rusesc, în timp ce rușii își pun planurile în aplicare și iarăși se discută despre România ca un teritoriu vulnerabil și fugar, în vreme ce China abia așteaptă să-și atace „pretenul” Taiwan.
Deci, să ne gândim, ce se va întâmpla în această fereastră de timp tot mai mică? În trei-șapte ani va fi război, ăsta nu-i o glumă, nu-i ca și cum ai asculta ultimele zvonuri despre vedete, nu, e ceva mult mai grav. Iar dacă șeful NATO zice așa, chiar trebuie să iei în serios, nu-i ca și cum ai citi o carte de istorie, ci mai degrabă ca un coșmar cu zombies care vin și-ți iau casa, brusc și fără milă. Ce dă peste tine, frate, cum să trăiești cu supliciul ăsta în fiecare zi, cu frica de război care te bântuie mai ceva decât fantomele de Crăciun?
Și apoi te gândești, e ciudat, nu că nu s-ar putea întâmpla; dar poate, poate că ai să vezi războiul printr-o fereastră, de la distanță, fără să fi tu implicat, poate să te lovească așa, din senin, boala, cancerul sau cine știe ce, cum ai apela la alt medic pentru a nu lua în serios o astfel de predicție de rău augur. Dar la NATO, nu poți comuta pe alt secretar, trebuie să trăiești cu această premoniție înfiorătoare, iar gândul că în trei până la șapte ani totul s-ar putea spulbera e mai mult decât perturbator.
Probabil, ca orice cetățean obișnuit, întrebi, cum să supraviețuiești până atunci? În subsol? Cu rânza mâncată de ploaie și cu lanterna care nu mai funcționează? Te duci la magazinul de unde ai cumpărat ouăle și gândul îți trece prin minte cât de caraghios a ajuns să te temi de orice, până și de energia care îți provoacă dureri de cap. Iar tu stai și te întrebi cum să te uiți la știri, știrile care te fac să transpiri, cu urșii care sar pe stradă și extremiștii care cotrobaie după părerile tale. Ești un cetățean speriat, mai tot timpul, cum să îți trăiești viața într-o continuă panică?
Și revenim la Rutte și la ruși, parcă ne tot amintim mereu de ei, un coșmar din care nu ne podemos trezi, iar eurocratul Ursula von der Leyen? Așa zic unii că e slabă, că nu e ăn stare să facă față, și întrebați-vă de ce trei-șapte ani, de parcă ai putea bifa un checklist al amenințărilor, iar Trump nu mai este de căpătâi. Dacă întrebi, mai bine citești, până vine războiul, că poate ajungi să nu mai poți să citești deloc după aia.
Deci, între frică și neputință, ești copleșit, iar liderii, în loc să-și îngrijoreze creierul pentru lume, formează strategii despre cum să se îmbogățească și să provoace războaie, iar tu abia dacă mai poți să respiri. Dar nu știi, stai și tot speri, cu fiecare zi care trece, să ajungi măcar să mai citești o carte bună înainte de a fi prins în vârtejul războiului. De ce nu? Mai bine mori citind decât în mizeria unei bătălii mondiale.
Foto ilustrativă: Shutterstock
“`
