Ai fost păcălită de „Teoria atașamentului”? Adevărul despre cum se creează un copil sigur

În visele noastre, atașamentul sigur dintre părinte și copil promite o bază solidă pentru o viață de adult independentă și fericită. Această legătură emoțională puternică este văzută ca cheia pentru a crește copii încrezători, independenți și plini de empatie. Nimeni nu ar nega că o legătură emoțională strânsă cu un copil este un dar prețios. Dar ce se întâmplă când realitatea nu se aliniază cu idealul? Cum devine un adult copilul care nu a beneficiat de un atașament sigur conform teoriilor populare? Un psiholog explică de ce atașamentul sigur nu este sinonim cu „teoria atașamentului”.

Teoria atașamentului, o capodoperă a psihologului John Bowlby, a schimbat percepția noastră asupra relației părinte-copil. Bowlby a demonstrat că atașamentul este o nevoie fundamentală umană, o dorință înnăscută de a ne conecta emoțional cu cei care ne îngrijesc. Calitatea acestei conexiuni timpurii are un impact profund asupra vieții noastre de adult, modelând modul în care ne raportăm la ceilalți, la iubire și la relațiile noastre.

Diana Baumring, o altă pionieră în domeniu, a adăugat o nouă dimensiune teoriei atașamentului, identificând diferite stiluri de parenting care influențează dezvoltarea atașamentului. Aceste stiluri, de la autoritar la permisiv și atașament, au fost analizate și reinterpretate de-a lungul anilor, oferind un tablou complex al relațiilor dintre părinți și copii.

Principiile originale ale parentingului cu atașament: o călătorie prin promisiuni

Pediatrul William Sears, în cartea sa „Cartea bebelușului”, a popularizat principiile parentingului cu atașament. Aceste principii, publicate în 1993, au devenit o sursă de inspirație pentru părinții din întreaga lume, promițând un drum către o legătură profundă cu copilul.

Principiile originale ale atașamentului părinte-copil, prezentate de Sears, includ:

• Pregătirea pentru a deveni părinți. Un principiu care îndeamnă părinții să diminueze fricile și anxietățile legate de sarcină și să se concentreze pe susținerea reciprocă în această nouă etapă a vieții.
• Alăptarea. Teoria atașamentului recomandă alăptarea exclusivă, subliniind beneficiile nutritive unice ale laptelui matern pentru dezvoltarea copilului.
• Validarea emoțiilor copilului. Un principiu care încurajează părinții să accepte toate emoțiile copilului, chiar și cele negative, și să-i ofere înțelegere și confort în loc de pedepse.
• Contactul piele pe piele. Teoreticienii atașamentului susțin că atingerea oferă o ușurare liniștitoare. Părinții sunt încurajați să-și țină copiii aproape de corpul lor cât mai des, creând o legătură intimă prin contactul piele pe piele.
• Co-sleepingul. Teoria atașamentului recomandă ca părinții să doarmă alături de copiii lor în aceeași cameră sau chiar în același pat.
• Dragostea necondiționată. Părinții care practică atașamentul oferă o dragoste necondiționată copilului lor, rămânând prezenți și implicați în creșterea lui, oferindu-i sprijin și confort de fiecare dată când are nevoie.
• Disciplina pozitivă. Acest principiu încurajează comunicarea și înțelegerea, promovând colaborarea și cooperarea între părinți și copii, în loc de pedepse și control.
• Echilibrul. Un principiu care le amintește părinților de importanța propriei îngrijiri și a sprijinului din partea familiei și a prietenilor pentru a preveni epuizarea parentală.

Între ideal și realitate: când visul devine o provocare

O viitoare mamă, cu inima plină de dorința de a crește un copil fericit și independent, se pregătește pentru marea aventură a maternității. Citește cu pasiune „Cartea bebelușului” și descoperă principiile atașamentului: alăptarea exclusivă, contactul constant, răspunsul prompt la plânsul copilului. Se pregătește să ofere un atașament sigur copilului ei, să creeze o legătură emoțională profundă încă de la naștere.

Dar realitatea se dovedește a fi o provocare. Nașterea visată se transformă într-o cezariană, ratând prima oportunitate de a se conecta cu copilul. La câteva luni, o infecție la sân o obligă să-l treacă pe micuț pe lapte formulă. Vinovăția, tristețea, suferința o copleșesc. Doarme alături de copilul ei, dar în curând observă că atmosfera din casă devine tensionată. Se întreabă cu îngrijorare dacă nu cumva a greșit, dacă nu a distrus șansele copilului ei de a avea un atașament sigur.

Alan Sroufe, un psiholog de renume, explică faptul că atașamentul nu se reduce la o serie de „trucuri”. Studiile sale de-a lungul a peste 40 de ani arată că, deși principiile atașamentului sunt benefice, nu sunt esențiale pentru un atașament sigur.

De ce atașamentul sigur nu este egal cu „teoria atașamentului”

Atașamentul, în sens științific, este o relație care facilitează reglementarea emoțională și explorarea copilului. Este încrederea profundă și durabilă pe care un copil o are în disponibilitatea și capacitatea de reacție a îngrijitorului său.

Un atașament sigur are trei funcții principale:

• Oferă un sentiment de siguranță.
• Reglează emoțiile, calmând suferința, creând bucurie și susținând calmul.
• Oferă o bază sigură de la care copilul poate explora lumea din jur.

Sroufe explică faptul că alăptarea, prezentată ca o componentă esențială a atașamentului, poate fi înșelătoare. O alăptare mecanică și insensibilă poate contribui la un atașament nesigur, în timp ce o hrănire caldă, sensibilă și interactivă cu biberonul poate facilita un atașament sigur. Nu metoda de hrănire, ci calitatea interacțiunii contează pentru atașament.

Contactul constant, un alt principiu popular al atașamentului, este și el interpretat greșit. Contactul piele pe piele și atingerea fizică sunt benefice pentru sugari și pot reduce plânsul, dar ceea ce contează cu adevărat este comportamentul îngrijitorului. Este stresat sau calm? Doar verifică sau este implicat în ceea ce face? Îndeplinește nevoile reale ale bebelușului?

Atașamentul presupune o reacție emoțională autentică. Bebelușii se dezvoltă mai bine atunci când sentimentele lor sunt luate în serios. Dar părinții bine intenționați pot exagera, crezând că trebuie să îndeplinească fiecare cerere a copilului, ceea ce poate fi obositor și contraproductiv. Studiile arată că, în realitate, mamele înțeleg emoțiile bebelușilor lor doar în aproximativ 30% din timp!

Ceea ce contează cu adevărat este ca bebelușul să dezvolte încrederea că îngrijitorul său va răspunde și îi va satisface nevoile, sau că, în caz de probleme, îl va ajuta. Această conexiune emoțională oferă o doză optimă de conexiune și stres, contribuind la dezvoltarea încrederii și a abilităților de adaptare ale copilului.

De ce a revizuit Sears principiile parentingului cu atașament?

La baza parentingului cu atașament se află teoria atașamentului, care își are originile în studiile lui John Bowlby despre privarea maternă și comportamentul animalelor. Teoria atașamentului subliniază nevoia înnăscută a copilului de a se simți în siguranță emoțional lângă o „figură de atașament” sigură.

William Sears, conștient de interpretarea rigidă a principiilor atașamentului, a revizuit abordarea sa, înlocuind termenul „principiu” cu „instrument”. El a subliniat că parentingul cu atașament nu este un set rigid de reguli, ci mai degrabă o abordare flexibilă, adaptată fiecărei familii. Părinții trebuie să facă tot posibilul cu resursele disponibile, luând decizii în funcție de nevoile individuale ale familiei lor.

Cât de important este atașamentul?

Sroufe și echipa sa au descoperit că un atașament sigur, dezvoltat timpuriu în viață, duce la o mai mare independență mai târziu, în timp ce un atașament nesigur poate determina copiii să fie mai dependenți de-a lungul vieții. Aceste descoperiri, obținute în urma unui studiu longitudinal de 35 de ani, subliniază importanța unui atașament sigur pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului.

Nu uitați că bebelușii știu ce vor și știu să ceară. Indiferent dacă plâng prea mult sau dorm prea puțin, indiferent dacă sunt alăptați sau hrăniți cu biberonul, bebelușii ne transmit nevoile lor. O conexiune emoțională slabă la începutul vieții poate fi reparată, atașamentul nu este un destin. Important este să vă simțiți bine și să creați o atmosferă de siguranță și iubire pentru copilul vostru.

Sursă foto: Dreamstime