Ai crescut cu un tată alcoolic? Povestea unei femei care a rupt tiparul!

Mara are 45 de ani și a crescut cu un tată alcoolic și cu o mamă care n-a știut să gestioneze situația decât prin conflict. Prin urmare, o bună bucată de timp, ajunsă la maturitate, povestea s-a repetat și în viața de cuplu a Marei. Până când ceva s-a schimbat.

*Din motive care țin de protejarea identității, numele folosite în acest articol nu sunt cele reale.

Cu un tată dependent de alcool și o mamă copleșită de situație, Mara a crescut mai mult sau mai puțin de una singură, cu tot felul de credințe limitative despre relații și despre viață, pentru că așa văzuse acasă că „se face”.

Ca să salveze trecutul, a repetat istoria: și-a ales la rândul ei un partener cu probleme legate de consumul de alcool și a încercat să își crească stima de sine depunând mult efort în viața profesională. Acum, povestește cum a făcut față tuturor provocărilor și ce a ajutat-o să creadă că ceva se poate schimba în bine.

„Ca o moluscă. Adică nu știa de el.” Copilăria

Mara s-a născut în Timișoara. Mama ei era contabilă, iar tatăl ei era director de bancă. Un profesionist impecabil la serviciu, dar când ajungea acasă la finalul fiecărei zile de muncă, se îmbăta de nu mai știa de el.

Locuiau pe-atunci în aceeași curte cu bunicii – părinții tatălui – iar el, când termina programul la bancă, se ducea mai întâi la mama lui, se îmbăta, după care ajungea acasă, unde erau soția și cele două fiice.

„Când veneau acasă, mama ne certa bine că e gălăgie, că nu e destul de curat, iar pe tata nici nu-l vedeam când începea să bea, pentru că mergea la bunica, adică la mama lui, și bea. Și apoi bea și acasă. În niciun caz nu era violent, dar era ca o moluscă. Adică nu știa de el, umbla îmbrăcat, dezbrăcat, nu putea să vorbească. A fost absent. Pur și simplu, eu nu-l țin minte decât așa”, începe Mara să povestească.

Lucrurile nu fuseseră întotdeauna astfel între cei doi soți, așa că sora Marei, cu patru ani mai mare decât ea, nu avea această unică perspectivă asupra părinților. Ea apucase să îi vadă și în perioadele în care încă se înțelegeau și apucase să-și vadă tatăl și altfel decât beat și absent. Dar Mara, nu. Și această diferență, aparent lipsită de importanță, a contat foarte mult în parcursul celor două fete.    

Mara a crescut simțind o lipsă de stabilitate acasă. Nu știa ce să aștepte de la tatăl ei, nu știa ce să aștepte de la familia ei, nu știa ce să aștepte de la viață. „Nu aveam o definiție pentru liniște”, spune ea acum, cu o ușoară tristețe în voce.

„Am încercat să mă adaptez, să înțeleg ce se întâmplă. Dar era greu. Tot timpul mă simțeam nesigură. Nu aveam rădăcini. Nici acasă, nici în afara ei.”

„Mama mea nu era o victimă. Era o supraviețuitoare.”

Mama Marei a ales să rămână în căsătorie, în ciuda problemelor cu alcoolul pe care le avea soțul ei. Mara descrie acum mama ei ca o femeie puternică, care a reușit să își crească cele două fiice singură, în ciuda greutăților prin care treceau.

„Mama mea era un om puternic. Nu a ales să fie victima tatălui meu. A ales să fie o supraviețuitoare. A luptat pentru noi, pentru familia noastră. Nu a fost ușor, dar a reușit. Și pentru asta o admir nespus.”

Totuși, Mara recunoaște că modul în care mama ei a gestionat situația a avut un impact negativ asupra ei și a surorii ei. Mama Marei era o femeie dură, care nu știa să își exprime sentimentele. Singurul mod în care știa să comunice era prin conflict.

„Mama nu a știut să ne spună ce simte. Singurul mod în care ne comunica era prin conflict. Era foarte autoritară și exigentă. Ne critica foarte mult. Ne făcea să ne simțim vinovate pentru tot ce se întâmpla.”

Mara spune că a crescut cu o frică constantă de a nu o supăra pe mama ei. Era o frică atât de puternică, încât o împiedica să își exprime propriile opinii și să își trăiască propria viață.

„Am repetat tiparul. Am ales un partener cu probleme cu alcoolul.”

Când Mara a crescut, a început să aibă relații romantice. Dar toate relațiile ei păreau să se termine la fel: cu un partener care bea prea mult. Mara își dădea seama că repeta tiparul pe care îl văzuse acasă.

„Am ales un partener cu probleme cu alcoolul. Era ca și cum aș fi vrut să demonstrez că eu pot să repar ceea ce nu a reușit mama mea. Că pot să schimb un om care bea. Dar nu era adevărat. Nu era nimic de reparat. Nu era nimic de schimbat.”

Mara a petrecut mulți ani din viața ei încercând să îl schimbe pe partenerul ei. Dar nu a funcționat. El continua să bea și ea continua să sufere.

„Eram prinsă într-un ciclu vicios. El bea, eu încerc să îl schimb, el nu se schimbă, eu sufer. Era o luptă continuă. Și nu aveam nicio șansă de câștig.”

„Am învățat să mă iubesc pe mine însămi. Și să mă respect. Și să aleg să fiu fericită.”

Mara a realizat că nu poate schimba pe nimeni. Nici pe ea însăși. Nici pe partenerul ei. Singurul lucru pe care îl poate schimba este atitudinea ei.

„Am învățat să mă iubesc pe mine însămi. Și să mă respect. Și să aleg să fiu fericită. Am realizat că merit să fiu fericită. Și că nu trebuie să accept să sufer. Am decis să mă eliberez de toate credințele limitative pe care le aveam.”

Mara a mers la terapie și a început să se concentreze pe propria ei bunăstare. A învățat să se iubească pe sine, să se respecte și să se accepte. A învățat să își stabilească limitele și să spună „nu” când este nevoie. A învățat să se bucure de viață și să se prețuiască.

„Am înțeles că singura persoană pe care o pot schimba sunt eu. Și că singura responsabilitate pe care o am este pentru propria mea fericire.”

„Sunt recunoscătoare pentru tot ce am trecut. M-a făcut să devin femeia care sunt astăzi.”

Mara este acum o femeie independentă, fericită și împlinită. S-a eliberat de toate credințele limitative pe care le-a avut și a învățat să trăiască o viață autentică și împlinită.

„Sunt recunoscătoare pentru tot ce am trecut. M-a făcut să devin femeia care sunt astăzi. O femeie puternică, independentă, fericită și împlinită.”

Mara speră că povestea ei va inspira și alte femei care au trecut prin experiențe similare. „Vreau să le spun că nu sunt singure. Că există speranță. Că se poate schimba. Că pot să devină femeile care visează să fie.”

Povestea Marei este o dovadă că se poate schimba. Că se poate ieși din orice ciclu vicios. Că se poate găsi fericirea. TAGS: dependență de alcool, relații toxice, creșterea copiilor, relații abuzive, vindecarea copilului interior