“`html
„Haideți, doamnă, că dacă voiam să-i zbor creierii, îi zburam cu brățară cu tot” – Un agresor în fața instanței scandalizează!
Într-o lume în care violența domestică ia proporții alarmante, iată că un agresor se prezintă în fața unei judecătoare cu o declarație șocantă, lăsând în urma sa un val de uimire și protest: „Haideți, doamnă, că dacă voiam să-i zbor creierii, îi zburam cu brățară cu tot”. Cu alte cuvinte, se pare că, bine că nu a vrut, spun avocații și experții care analizează astfel de cazuri, amestecând faptele cu interpretări destul de bizare și nejustificate.
Avocata Giulia Crișan subliniază că, deși ordinul de protecție ar trebui să fie un stâlp al securității pentru victime, cifrele sunt de partea agresorilor, iar în primele patru luni ale lui 2025, un număr alarmant din cele 4.160 de ordine emise au fost încălcate. Doar 726 de brățări electronice au fost aplicate, iar multe victime, surprinzător, au refuzat măsura de supraveghere electronică, punând astfel la îndoială întreaga strategie a autorităților.
Inspectoratul General al Poliției a făcut apel public la victime, dar soarta lor rămâne incertă, din moment ce nevoia de siguranță este eclipsată de dezorganizare și neînțelegeri. Victimele nu primesc un cadru în care să fie informate despre beneficii, ci doar sunt confruntate cu obligații: „Doamnelor, sunteți de acord să-i pun brățara?” Asta e întrebarea, și astfel frica și nesiguranța cresc cu fiecare refuz.
Mai mult, căci un alt aspect haotic este amenințarea sinuciderii pe care o proferă doar câțiva dintre agresori. Cifrele internaționale sugerează că, de obicei, aceștia nu doar că își amenință viața, dar se transformă adesea în cei care își răpesc și viața altora. Cazul Ghimpane din viața reală, unde o tânără a fost înjunghiată de tatăl ei, ilustrează perfect aceste tendințe dramatice.
Giulia Crișan sugerează că, având în vedere lipsa de comunicare dintre instituții, instanțele nu au nicio idee de câte ori sunt încălcate ordinele de protecție. Psihologii care se ocupă de agresori nu pot oferi feedback util pentru judecători, iar victimele sunt lăsate la voia soartei.
Cel mai halucinant este că, în fața unei instanțe care nu decide în mod corect, statisticile arată că una din șapte femei au avut mai multe ordine de protecție înainte de a deveni victimele unei crime. În plus, cele care refuză brățara, printr-un joc sordid de putere conformat de societate, ajung acum să fie perpetuu expuse riscurilor de violență.
În concluzie, Giulia Crișan atrage atenția asupra nevoii clare de educație civică, dar și de specializare a autorităților: „Dacă am cuantifica costul vieții unei femei, poate că am vedea că merită protejarea!” Ceea ce se întâmplă este că monitorizarea electronică nu poate fi o soluție eficientă fără o activitate coordonată și un simț civic bine dezvoltat în societate.
“`
